Ințelegând probabil (oricum mai bine ca mine) psihologia llamei Nicholas din Spania, care a intuit corect rezultatul final, m-a anunțat încă de la orele prânzului. Câștigă Chelsea. Am fost convins că va fi excepția care întărește regula și că de data asta se înșeală.


Ca și-n semifinală, l-am tratat cu același respect și am respectat chiar și acelasi protocol. Am fost împreună în centrul vechi, la invitația Heineken, amândoi cu setea la purtător, eu, în plus, cu ambiția de a-i demonstra că dacă poștașul sună întotdeauna de două ori, a treia oară sigur greșește apartamentul.


Am mizat pe-un 2-2 după primele 90 de minute, asta și pentru că n-o facuse nimeni până la mine. Când Muller a deschis scorul în minutul 83, chiar dacă era evident că eu voi pierde cu brio, l-am văzut și pe el, pentru prima oara, ușor dezorientat. Sau, cel puțin, așa mi s-a părut mie.

Am mers atunci pe un 5-3 pentru Bayern, după executarea loviturilor de la 11 metri și începutul părea să țină cu mine. Paradoxal însă, când însuși portarul Neuer a înscris, în loc să se agite, prezicătorul s-a linistit brusc. Mi-a mai spus doar atât. Și-acum să te ții.


Cum rezultatul final e cunoscut, ma mai întreb doar ce să mă fac eu de acum încolo cu el. Îl bag serios în pâine pentru Euro 2012, să luptăm puțin împotriva devalorizării sau mai bine îl țin odihnit pentru locale?

Influențez oamenii prin ceea ce spun? Sper. Dacă dupa 20 de ani de media nu reușesc nici macar atât, aș zice că m-am agitat degeaba.

Influența mea poate merge până acolo încât să determin pe cineva să voteze împotriva propriilor convingeri? Sincer, nu cred. Deși, la fel de sincer, ar fi de-a dreptul impresionant dacă aș reusi asta.

Există vreun telespectator care a votat doar pentru că l-am influențat eu și acum regretă votul exprimat? Mă-ndoiesc. Dar, dacă există, clar m-apuc și eu de mentalism.

Am fost subiectiv în alegerile și comentariile mele? Evident. Pentru asta am fost angajat în Românii au Talent. Să fiu subiectiv până-n măduva oaselor, să-mi exprim public părerile personale și să nu-mi rețin nicio reacție la ceea ce văd. A fost chiar o cerință a producatorilor, nu doar o simplă dorință.

Momentele de iluzionism au presupus vreo regie? N-am nici cea mai mică îndoială. Am crezut în Moș Crăciun doar când eram copil. Oricum, ceea ce apreciez la un număr de iluzionism este acel moment în care sunt vrăjit și nici măcar nu-mi mai vine să mă întreb cum a fost făcut.

Dacă aflu că numerele lui Cistian Gog sunt de fapt foarte simple și ca “m-a făcut din vorbe”, îmi schimb părerea despre el? Da. În și mai bine. Căci mi-e și mai clar că-și cunoaște meseria.

Am făcut parte din vreo regie de-a lungul întregului sezon? Sub nicio formă. Formatul se bazeaza exact pe reacția juriului la prima vizionare. S-au luat de fiecare dată toate măsurile pentru ca juriul să nu poată vedea și afla nimic înainte. (Măcar că nu era cazul. Nici eu n-am încercat să aflu nimic, ca să nu-mi stric surpriza.)

Am jucat teatru în vreun moment al emisiunii? Sub nicio forma. N-am nici cel mai mic talent la actorie și, dacă aș fi jucat teatru, ar fi fost atât de penibil momentul, încât concurentul ar fi avut numai de pierdut. Ceea ce nu mi-am dorit să i se întâmple nimănui.

Am avut favoriți în cea de-a doua ediție a emisiunii Romanii au talent? Firește. Cred că s-a simțit asta încă din preselecții. Lista lor e destul de lunga. O să-i așez în ordine alfabetică. Aven Amentza Romale, Bogdan Balmuș, Bar Session, Vasile Godja, Cristian Gog, Krem, Radu Ionescu, Oana Lianu, Cristian Leana, Cosmin Mihalache, No Limit, Silviu Pașca & Friends, Mihai Petraichie, Roqfellaz, Trio Zamfirescu, X-Treme Brothers.

M-am bucurat c-a câștigat Cristian Gog? Normal. La fel de tare cum m-aș fi bucurat dacă ar fi câștigat oricine altcineva dintre toți cei care au participat, chiar dacă nu se află pe lista favoriților mei.

Și ultima pe listă, cu voia dumneavoastră. E posibil să mai fi făcut și greșeli în emisiunea Românii au talent? E foarte posibil. Sunt om. Când comentariile sunt spontane și emisiunea în direct, mai spune omul și prostii. Sper doar să nu fi rănit pe cineva din neatenție.

Când reușești să împarți lumea în două, unii îți spun că esti cel mai tare magician pe care l-au văzut ei, iar alții că trucurile tale pot fi făcute de oricine și că ăsta nu-i talent.

Când reușești să împarți lumea în două, unii îți spun că hip-hop-ul tău e de senzație, iar alții că oricine poate recita niște versuri pe-o melodie și că ăsta nu-i talent.

Când reușești să împarți lumea în două, unii îți spun că au fost vrăjiți de chitara ta, iar alții că oricine poate cânta la chitară și că ăsta nu-i talent.

Când reușești să împarți lumea în două, unii îți spun că au stat cu sufletul la gură urmărind momentul tău, iar alții că oricine, dacă se antrenează din greu, poate ajunge la o astfel de performanță și că ăsta nu-i talent.


Când reușești să împarți lumea în două, unii, întărâtați de ceilalți, pun mâna pe telefon și te votează. Deci tu n-ai nimic de pierdut. Dimpotrivă.

Sigur, există și oameni care nu te-au văzut, dar intrigați de comentariile din care reiese c-ai reușit să împarți lumea-n două, te caută pe net. Te descoperă și se așează și ei într-una dintre cele două tabere.

Dacă te plac, întărâtați de ceilalti, pun mâna pe telefon și te votează. Deci tu câștigi din nou. Dacă nu te plac, te ridiculizează și-i stârnesc pe alții să te descopere. Așa că mai câștigi o data.

Când reușești să împarți lumea în două, roagă-te doar să ajungi în finala Românii au talent.

Îl cunosc de aproape 12 ani și de vreo 10 e producătorul meu. L-am coprupt mai întâi cu Marcă Înregistrată, după care l-am prins pe termen nelimitat cu ApropoTV. Abia săptămâna trecută însă s-a dat în fapt. Uitați-vă bine la el, căci nu l-ați bănui.


Marți, pe la prânz, a băgat capul pe ușa studioului și mi-a spus doar atât. Se califică Chelsea. Și te rog să reții că eu sunt suporterul lui Barca de mic. Fugi de-aici, i-am spus. Anul ăsta, în finală, se rejoacă El Clasico. Seara, după prima semifinală, am vrut să-l sun și m-a apucat brusc tusea.


Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e spaniol pursânge. E născut si crescut în Madrid, dar acum trăiește mai bine în România. Mi se rupe sufletul când îl văd cum suferă pentru Real. Așa că miercuri la prima oră, am încercat sa influențez astrele. Mi-am invitat personal producătorul la vizionarea semifinalei în condiții ideale. Palatul Bragadiru, ecran uriaș, proiectie HD, mâncare bună si bere la discreție, de la Heineken. Un singur lucru l-am rugat. Poate te gândești și tu mai mult la Real.

A primit cu bucurie invitația și-a onorat-o, normal. Și-a făcut puțin curaj c-o primă bere și-a pregătit o gustare, s-a mai răcorit cu încă bere după masă și mi-a spus așa. Acum, că mai sunt doar 10 minute până la începerea meciului, poți să-ți spun ce simt. Bate Bayern.


Trei suporteri ai lui Real Madrid au plecat totuși veseli după meci. Pentru c-au gândit ca Mihai al meu, au nimerit-o cu pronosticurile și-acum își fac bagajele să vadă finala, care pe Allianz Arena, care în Cape Town, tot pe banii lui Heineken.

Bere, dacă au mai rămas vreo 3-4 rezerve care n-au apucat să intre pe teren. Căci atunci când frigiderele se deschid liber, suporterii sunt gata să trecă peste orice rivalitate.

Doar eu stau cu inima ușor strânsă acum să nu mai nimerească Smărăndescu încă vreo 3 rezultate importante si să mă lase cu ochii-n soare pentru o casă de pariuri, cu piscină, în Bali.

Când am publicat primul articol din seria “Oameni care mi-au marcat cariera”, am încheiat așa: “După 20 de ani de media, eu continui să învăț, iar el continuă să-mi predea.”

După doar primele 3 comentarii, a apărut un cititor care mi-a sărit direct la beregată că am scris “continui” și nu “continuu”. Mi-a oferit în schimb un val de argumente științifice în favoarea variantei pe care o agrea el. Cum estența articolului era cu totul alta și duelul “continui vs continuu” nu-și avea rostul, am modificat textul în sensul dorit de el, pentru că, oricum, ambele forme erau corecte.


Ieri, după publicarea celui de-al patrulea episod din serie, am găsit un nou mesaj blajin.

Dragă domnule Moisescu, încearca te rog să spui în vorbirea curentă aceste cuvinte: ”eu continuu să greșesc precum cei de la Academia Română care au hotărât că se scrie continuu în toate cazurile”! După aia te rog să spui “eu continui să scriu corect”, iar după aia fă te rog o comparație și vezi care sună normal: ”eu continuu” sau “eu continui”…

P.S.De ce mama lui proces verbal nu respectați regulile CORECTE din școala de pe vremea lui Ceau’???


Una peste alta, măcar două lucruri sunt clare:

1. Deși ambele variante sunt corecte, eu n-am dreptul să-mi aleg una dintre ele, pentru că inevitabil cineva îmi va sări la gât că n-am ales-o pe cealalta.
2. Cred c-a venit momentul să scriu în limba engleza, căci în limba română, orice-aș face n-o scot la capăt fără vânătăi.

Când au colaborat pentru prima dată, urma să mă nasc peste vreo 3 luni. Au înregistrat atunci, la
München, Crystal Silence, unul dintre reperele din istoria jazz-ului.

Între timp au adunat împreună 24 de premii Grammy. Cele 18 ale lui Chick Corea plus cele 6 ale lui Gary Burton. Nimic nu-i întâmplător pe lumea asta.

Marți, 20 martie, de la ora 19.30, Chick Corea & Gary Burton cântă la Sala Palatului, într-un spectacol extraordinar organizat de Teatrul Național de Operetă “Ion Dacian”. Cum aș putea lipsi?

Când am primit zilele trecute o invitație de la Silva, să redescopăr spiritul orașelor din Transilvania, am pus mâna repede pe youtube și într-o secunda am redescoperit perioada pe cât de blonda, pe atât de romantică a publicitații autohtone, din vremea lui D’Arcy.

Carevasazica Reghin, noblețe, specific local. Vremuri. Am sărit aproape inevitabil la Metallica și-al ei Fade to Black…


Și uite așa mi-am adus aminte de anii 90, în care am câștigat o ladă de bere, extrem de onorabil, cu ajutorul unui prieten, la șah.

Am zis să-ncercăm. Nu-l trăda practic nimic. Era doar Mare Maestru Internațional, dar asta știam numai noi doi. Așa c-am făcut puțin pe fraierii și-am reușit să-i conving pe înrăiții de pe terasa Radio Vacanța să-l accepte la masa de joc, pentru o încercare.

Am reușit să ne atingem obiectivul, după doar câteva runde și priviri din ce în ce mai intrigate. Când atmosfera a devenit încordată și campionii zonali au început să ridice tonul, am ridicat și noi lada, ca doi domni, fără prea mult tamtam, sub promisiunea fermă de a dispărea definitiv din peisajul șahistic al terasei.

Acum, recitind cu câtă bucurie îmi amintesc toate amănuntele astea, plecând de la o simpla bere, mă mai întreb doar atât. Am îmbatrânit sau, vorba bancului, te pomenești că de fapt mi-e sete?

Nu e dată de la Dumnezeu să upgradez ceva la Blackberry cu ajutorul Mac-ului și să nu dau peste o eroare. Oare ce încearcă să-mi spună mie întâlnirea dintre cele două sisteme și nu mă prind eu?

De la Creative Monkeys, citire.

Cât încă se mai poate.

Am petrecut Revelionul cu nevastă-mea, împreună cu doi pistolari din vestul sălbatic. Gazdele ne-au privit cu ochi buni. Copiii au vânat mai mult înghețate. Mă rog, fiind cu părinții n-au putut exagera.


Am făcut un om de zăpadă, împreună cu David, Luca și Olivia. În două zile a dispărut. Fiind vorba de Germania, în mod cert a fost din cauza încălzirii globale.


Am respirat aer curat, de la 2000 de metri în sus. Fie vorba între noi, m-aș fi mulțumit și cu altitudini mai mici. Dar, pas de mai respiră ceva din clipa în care se deschid After Ski-urile.


Mi-am răsfățat nevasta. Normal. Copiii au fost în tabară cu gradinița, așa că parinții și-au făcut de cap.


Am dat în mintea copiilor, cu prietenii. Asta e de fapt o exagerare. Eu n-am făcut nici cel mai mic efort. Am fost pur și simplu eu.


Și nu în ultimul rând, m-am odihnit puțin. Chiar puțin. În fiecare zi, la 8:30 eram deja pe pârtie, iar în pat, niciodată mai devreme de miezul nopții.


Recunosc. M-am gândit mai mult la mine și mai puțin la 2012.