Pe Serge Zanoaga mi l-a prezentat Tudor Chirila ca regizor al unui videoclip Vama. Dar simt că abia acum încep să-l cunosc sau mai exact să-l descopăr. E foarte posibil ca veselia de care vorbeam în postul precedent să vină și de aici.

CUTIA / The BOX from Serge Zanoaga on Vimeo.

De urmărit, aș zice.

București, ora 10:00, bulevardul Nicolae Titulescu. O zi obișnuită de vineri, cu trafic încins, ca-n prag de week-end. M-am împotmolit într-o coloană strașnică. La ieșirea din Pasajul Victoriei, a apărut, ingenuă, explicația.


Cu drujbele pornite, băieții au găsit momentul ideal pentru câteva execuții de mare rafinament. La 50 de metri în fața mea, aterizează o mare cracă, ratându-l la mustață pe unul dintre norocoșii din capătul coloanei.


Sper doar că totul ține de reducerile pe care până și tăietorii de copaci le-au pregatit cu ocazia Black Friday, căci nu vreau să bănuiesc de atâta perversitate mințile celor din Primărie care s-au hotărât să ne încerce vigilența, azvârlind cu crăci în noi când e traficul mai aprins.

În seara asta, când am plecat de la birou mi-am îndesat în geantă nici mai mult nici mai puțin decât 5 încărcătoare diferite. Sunt încă foarte departe de performanța lui Sorin Apostu, primarul cu 17 telefoane mobile. Și totuși.


Ceva pare în neregulă. Nu cumva tehnologia trebuia să ne simplifice viața și nu să ne-o încarce?

Foto via

De la stânga la dreapta: șeful de sală, mirele și-un mesean.


Trei personaje în căutarea unui autor. La deschiderea Flair Angel, în prag.

P.S. La Flair Angel muncește, se antrenează și se distrează Luca Valentin. Ca să fie cadoul complet. 🙂

Sâmbăta asta, de la 12:30, joc baschet. N-am mai făcut-o din facultate. Va fi cu atât mai interesant cu cât voi juca dintr-un scaun cu rotile, ca să-mi fie și mai clar cât de minunați sunt cei care fac acelasi lucru, pentru simplu motiv că nu pot juca altfel.

Invitația am primit-o de la Chinezu, căruia țin să-i mulțumesc că s-a gândit la mine. Plăcerea jocului o s-o împart cu bloggerii din echipă. Iar felicitarile o să le adresez direct Fundației Motivation, care-mi va preda (n-am nicio îndoială) o noua lecție de viață.


Pentru cei interesați să susțină cauza, evenimentul se va desfășura pe arena Federației Române de Baschet, din Bd. Basarabia, nr 39, sector 2, București.

L-am văzut de 5 ori până acum. În 5 formule diferite. Am tot respectul pentru bătrânii jazz-ului gen John Abercrombie sau John Scofield, veșnic neobositul Mike Stern sau marea promisiune Kurt Rosenwinkel. Dar Pat Metheny e deasupra tuturor. E pur și simplu cel mai valoros chitarist al lumii, în momentul de față.



Pe 25 octombrie, vine la Sala Palatului, într-o formulă de vis. Alături de Larry Grenadier (acustic bass) şi Bill Stewart (tobe).

N-am cum să lipsesc. Aș sta și-n picioare, în ploaie, să-l văd. Îl recomand din toată inima.

Cred că este și ăsta un exercițiu.



Am simțit nevoia s-o fac pur și simplu.
Nu m-a rugat nimeni.
Nu-l cunosc personal pe Marian Alecsiu.
N-am nicio ințelegere cu F64.
Îmi plac oamenii de acolo.
Îmi place atmosfera din magazinul lor, pentru ca-mi amintește de B&H.
Și, nu în ultimul rănd, îmi place clipul.

Deci, să fie într-un ceas bun!
(IWC-ul din clip mi se pare perfect)

“Steve Jobs a avut capacitatea extraordinara de a-i afecta și pe cei care l-au cunoscut bine și pe cei care nu l-au cunoscut deloc.” Joshua Topolsky

În sfârșit.


Am mai făcut un pas spre civilizație.
Am cumpărat primul album direct de pe iTunes.
N-am să-nțeleg niciodată de ce le-a luat atât de mult să dea drumul la muzică și spre România.

Iertați-mi îndrăzneala. Mi-a sărit în ochi.


O fi vorba de un fan Pepe Latin Music?


Sau de un fan al Poliției Locale Murfatlar?


Foto 2, 3 via apropo.ro