Nu face un secret din faptul că s-a lăsat inspirat de Duke Ellington și Thelonious Monk și, în general, de pianiștii și compozitorii care nu doar cântă, ci fac lucruri. Cum nici eu nu fac acum un secret din poziția sa privilegiată de profesor la Harvard și proaspăt deținător al unui MacArthur Fellowship sau genius grant, cum i se mai spune. Chicago Tribune nu crede că exagerează atunci când spune că nimeni în jazz nu sună ca Iyer, cu excepția lui Iyer însuși. La București, Vijay Iyer vine într-o folrmulă de trio, alături de Marcus Gilmore – tobe și Stephan Crump – bass.
În cam aceeași ordine de idei, când începi să studiezi pianul la vârsta de 3 ani, nu mai miră pe nimeni că pe la 13 începi deja să apari prin festivaluri de jazz. Nu simt nevoia să mă pronunț acum în privința virtuzității lui sau a profundului simț al compoziției. Prefer să vă invit să v-aruncați un ochi, mai jos. Cu precizarea că la Sala Radio va prezenta cel mai recent album al său, Shadow Theater, în formula de Quintet, alături de Areni Agbabian – voce, Charles Altura – chitara, Sam Minaie – bass și Arthur Hnatek – tobe.
Recomand cu căldură investiția. Bilete încă se mai găsesc aici.
