E greu să găseşti cântecul la care ţii cel mai mult – unul dintr-o sută. Făcând o alegere, comiţi nouăzeci şi nouă de nedreptăţi. Şi nu numai atât. Obiceiul de-a clasifica şi de-a ierarhiza totul (echipe de volei, mărci de maşină, detergenţi şi actriţe) riscă să devină manie.
Tocmai de aceea celor paisprezece semnatari ai volumului De la Waters la Similea nu li s-a cerut să aleagă un cântec preferat, ci o bucată muzicală care a produs ceva în vieţile lor: o bucurie, o revoltă, o dezamăgire etc. Rezultatul e un cocktail confesiv care pleacă din balet şi rock, baladă şi muzică progresivă, jazz şi şlagăr şaptezecist românesc.
La invitația lui Radu Paraschivescu, am fost unul din cei paisprezece. Aproape că-mi vine să inserez aici cântecul asupra căruia m-am oprit, dar chiar nu vreau să stric surpriza. Lansarea va avea loc în cadrul Târgului Gaudeamus, duminică, 24 noiembrie, de la ora 15.00, sub bagheta autorului, în prezența martorilor Dan C. Mihăilescu, Robert Şerban și Cătălin Ştefănescu.
Domnule Andi Moisescu,
Îndrăznim să vă scriem, noi, cei trei prieteni (Oana Boca, Vasile Ernu & Bogdan-Alexandru Stănescu) care am inițiat în 2008 Festivalul Internațional de Literatură de la București (FILB).
FILB este, astăzi, cel mai important festival independent & internațional de literatură din Romania. Cea de a VI-a ediție este planuită să aibă loc în perioada 4-6 decembrie.
Ne-am bucura și ne-ar ajuta enorm dacă ați avea încredere să ne lasați să povestim despre proiectul nostru. Știm, e de nișă, dar toata lumea buna vine la FILB și, la fel, toata lumea buna ne laudă. Nu câștigăm bani de pe urma FILB, doar dragostea pentru literatură ne mână în „luptă”.
Nu numai că vă las să-mi povestiți mie, ba chiar vă invit să le povestiți, despre proiectul vostru, tuturor celor care vor intra aici, curioși să vă cunoască mai bine.
Salut Andi,
Anul trecut am înființat o companie de organizare de evenimente muzicale, Interartist Events și primele proiecte au fost demarate anul acesta. În acest moment pregătim un concert al islandezului Ólafur Arnalds, ce va avea loc pe 21 Noiembrie, la București. Este un eveniment în premiera la noi în țară și unic prin profilul muzical al artistului.
Ar fi grozav dacă ai putea să asculți câteva piese ale lui Ólafur. Și pentru că suntem în plină campanie de promovare a concertului, recunoaștem că ne-ar fi de mare ajutor susținerea ta, în orice formă s-ar manifesta aceasta.
Mulțumesc,
Liviu-Adrian Iorgulescu
Concert Promoter
Din punctul meu de vedere, deși e încă destul de mult verde împrejur (după cum se poate observa și-n fotografia de mai jos), oficial a început. Geza și Bobo îmi sunt martori. În primul week-end din Octombrie, la Hintertux am deschis sezonul de iarna 2013-2014. Toți trei am semnat condica, ei la rubrica pro riders Burn, eu în categoria snowboard addicted.
În mod surprinzător, deși reuniunea din seara precendentă a lotului s-a întins puțin peste programul regulamentar al restaurantului, prima ședință tehnică a avut loc, cu ochii vizibil cârpiți ce-i drept, vineri, la 9:00 fix, la modesta altitudine de 3280m.
Soția ta a aflat cu ce te ocupi la 41 de ani, m-a întrebat Geza? Ia s-o sun eu să văd dacă i se pare normal, a adăugat. Reacția mea (mai jos) denotă nu numai siguranță și maturitate, după cum se poate observa, ci mai ales faptul că încă dormeam pe mine.
Kinda Geza, pentru cei care nu l-au cunoscut încă, este unul dintre cei mai minunați oameni pe care îi poți întâlni într-o viață. Să zicem că ăsta e un alt noroc al meu. Nu numai pentru că mi-a băgat în sânge microbul snowboard-ului, ci pentru că, deși e limpede că nu există pericolul să mă mai vindec, el continuă să-mi alimenteze pasiunea, de fiecare dată când are ocazia. Chiar și în perioada asta, în care se pregătește intens pentru a reprezenta România la Olimpiada de iarnă, de la Soci.
Ce se-ntâmplă, de fapt? La Hintertux, în fiecare prim week-end din luna Octombrie, majoritatea producătorilor de snowboarduri fluieră adunarea la deschiderea oficială a sezonului și testarea noilor colecții de plăci și cam de fiecare dată răspund rideri din lumea întreagă, cam cât să umple bine, cei 32 de km de pârtie, acoperită cu zăpadă, chiar și-n timpul verii. Printe ei, și noi.
Nu ne uitam după gagici, dacă asta e impresia pe care v-o lasă fotografia de mai jos. Doar că, după două zile în care ceața ne-a adus aminte de concursurile de orientare turistică, cam așa reacționezi când apare prima rază de soare și vezi, în sfârșit, snow park-ul în toată splendoarea sa.
Pentru a elimina orice confuzie, zburătorul din fotografia de mai jos aș putea fi eu, doar în cazul în care aș apela la photoshop. Intrucât fanele și-ar putea dori informația corectă, neastâmpăratul cu geacă galbenă poate mult mai mult decât lasă să se vadă aici, e rider profesionist, răspunde la numele de Bobo și stăpânește cel puțin la fel de bine skateboard-ul, camera și aparatul foto, facebook-ul personal și, evident, arta seducției.
L-am provocat la duel, că n-am mai rezistat. Toată lumea avea ochi numai pentru Bobo. I-am promis că până la sfârșitul sezonului, dăm un simultan în snow park, la Harghita Mădărași. Să iau și eu un pic din faima lui.
Mult nici n-am de recuperat. El are 15 ani de snowboard în fața mea, iar eu dacă am vreo 16, în plus, în buletin, față de el…
Mă înclin. Și pe pârtie. Voie bună.
Zilele astea merg pe culturale, după cum se poate observa. N-ar trebui să îngrijoreze pe nimeni. Nu e nicio pretenție la mijloc. E doar o pură întâmplare. Fericită, aș zice.
Dacă nu obișnuiți să treceți măcar din când în când pe la Facultatea de Geografie, ar trebui să fi auzit de Marius Matache măcar de pe twitter, dacă nu-i citiți deja blogul. Cum leafa nu poate face fericit nici măcar un profesor doctor, în timpul liber, Make se cam ocupă cu muzica. Dovadă, afișul de mai jos.
Eu cred că s-a-nțeles aluzia, ca să nu folosesc iar cuvântul apropo, că o să ziceți că-i reclamă.
