Robert Ionuț Stoicescu are aproape 19 ani și iubește rugby-ul. Atât de tare încât nu-și permite să-l înșele cu școala. Cât le-a putut împăca pe amândouă, a purtat tricoul cu numărul 13, la Olimpia București. A fost o aripă de nădejde.
La începutul toamnei m-a așteptat în fața biroului, într-o dimineață și, cu emoție, mi-a mărturisit. Trebuie să mă retrag, ca să mă pot ocupa mai serios de școală. Știu că apreciezi o astfel de atitudine, așa că am venit azi să te rog să păstrezi tu tricoul în care am jucat. I-am răspuns imediat că sunt onorat s-o fac și acum mai sper doar că n-a sesizat tremurul din vocea mea, realizând că-n rugby până și retragerile sunt mai frumoase.
Personal



3 Comments
Sper ca dupa un timp va putea sa se intoarca la dragostea sa, sportul 🙂
Pacat ca nu a putut sa le combine.
Şcoala trebuie să fie mereu prima variantă. Rugby-ul te ajută, dar nu te face om, nu te duce la următorul nivel.