Să fim serioși, când am intrat eu în televiziune habar n-aveam cu ce se mănâncă meseria asta. Aveam cel mult impresii. Mi-aduc aminte că am avut decența să-l refuz politicos atunci când mi-a propus prima oară să vin în emisiunea lui, cu niște inserturi legate de muzică. Nu voiam nici să părăsesc radioul, nici să-i compromit cele câteva minute de emisie în care urma să apar.
Până la urmă, într-un moment de rătăcire, am cedat. M-am trezit ca și când m-ar fi aruncat cineva în mijlocului lacului, fără să știu să inot. Aveam doua șanse. Să încep să urlu sau să stau cu ochii lipiți de Maestru, urmărindu-i atent fiecare gest. Am ales-o pe cea de-a doua.
A fost norocul și ghinionul meu în același timp. Numai un norocos ca mine putea avea șansa să învețe atât de mult de la un Maestru ca el. Și tot numai un ghinionist ca mine putea fi pus în situația de a prelua emisiuni de la un Maestru ca el, oferindu-i publicului ocazia nefericită de a face comparație. Nefericită pentru mine, vreau să spun.
L-am studiat cu multă atenție pe Florin Călinescu. Și din fața televizorului și din culisele emisiunilor lui, unde mergeam cât de des puteam. Am furat meserie de la el poate mai bine decât au escrocat alții bugetul statului. Mă rog, am furat e un fel a spune, căci el mi-a lăsat mereu deschis seiful cu secrete.
Dupa 20 de ani de media, eu continuu să învăț, desi el pare că s-a cam plictisit să-mi tot predea. Important pentru mine e c-am apucat să-i mulțumesc chiar de mai multe ori. Și-n public și-n particular.
All Posts By
Andi Moisescu
Cum aș putea să-l uit? L-am auzit prima oară la Radio Nova 22 (ce vremuri) și-am fost pur și simplu fascinat. De timbrul lui, de ce spunea, de cum spunea ce spunea.
L-am întâlnit față-n față într-o emisie comună Fun Radio, Radio Contact, Nova 22, în 1990. Un triplex susținut din studioul celor din urmă, de departe cel mai bine dotat. Era și el acolo. Pentru mine, cea mai impunătoare prezență.
Bose Ovidiu Paștina. Când am ajuns să lucrăm în același post de radio, și-a aruncat un ochi în lada mea cu discurile pentru emisie. (Poate e bine să precizez că pe vremea aia, noi alegeam muzica, nu un blestemat de soft.) Am așteptat cu emoție verdictul lui. A venit imediat. Niște vome.
I-am studiat preferințele muzicale până în cele mai mici detalii. Fără să i-o spun, evident. Am început să ascult cu atenție tot ce-i plăcea. Treceam de fiecare dată alegerile mele prin filtrul lui, în așteptarea celor mai mici confirmări.
Datorită lui, am început să fac diferența între muzică si zgomot. Datorită lui, am început să alerg cu disperare după dicție, după inflexiuni ale vocii, după o construcție foarte atenta a frazelor.
Mă fermeca tot ceea ce ținea de felul lui de-a fi. Cum vorbea, cum se îmbrăca, cât de ordonat era, cum își picta cu o caligrafie impecabilă listele casetelor și mai apoi ale mini-disc-urilor.
Dincolo de influența lui în ceea ce privește gusturile mele muzicale, Bose a fost pentru mine un model. În televiziune mi-a fost regizor, în evenimente corporate, producător, în viața de familie, exemplu.
După 20 de ani de media, eu continuu să învăț, iar el continua să-mi predea. Tot fără să știe. Ce-mi pare rău, e că între timp a plecat dintre noi și n-am apucat să i-o spun.
Foto via Braduț
Nu mai trăim în trecut. Ne-am modernizat. Bă, ajunge cât au ras toți de noi. A venit în sfârșit momentul să le arătăm că măcar am depășit faza în care taxa de parcare se plătea la ghișeu. Deci, puțin respect. Că nu degeaba am trecut și noi la automate.
Imaginea de față nu spune ceva nou despre noi. Până la urmă e vorba de Aeroportul Henri Coandă. Cea mai civilizată poartă de intrare în mândra noastră țară. Dacă nu aici, atunci unde.
Să vadă lumea întreagă că suntem un popor sincer și cinstit. Să fie clar cum stă treaba. Bă, să ne intre în cap tuturor. Ciordeala în țara asta începe de la automat, dacă ești prins fără mărunt.
Așa a început totul. Eram încă elev în școala generală și îl ascultam seara la Europa Liberă, la celebrul (pentru cei din generația mea) radio Gloria. Avea undele scurte întinse pe două benzi și, deși băgau băieții bruiaj cât casa, cu un fir legat la calorifer pe post de antenă se prindea bine postul.
El este Andrei Voiculescu. Primul om care mi-a influențat semnificativ cariera. Fără să i-o spun, fără să știe, a fost scoala mea de radio și modelul meu profesional, de studiu. Nu știu dacă am învățat totul de la el, dar am înțeles esențialul.
În 1994, în studioul ProFM, s-a produs prima întâlnire discipol-Maestru. I-am marturisit totul. Dar el continuă și azi să-mi spună că nu realizează cât de mult m-a influențat. Pe scurt, se cheamă modestie. E-o pasăre rară, azi.
După 20 de ani de media, eu continuu să învăț, iar el continuă să-mi predea. Tot fără să știe. Dar, măcar acum, eu sunt împăcat că i-am spus-o.
Foto via
Mă întreb și eu. Dacă văcuțele astea de mai sus pasc de capul lor, la peste 2500 de metri altitudine, respirând aer curat și hrănindu-se cu iarba dată de Dumnezeu, udată doar cu ploaia de la Dumnezeu, iar astea aliniate de mai jos așteaptă să primească mai știu eu ce-or primi, sub un acoperiș luminat cu neoane din alea frumoase, care dintre ele or fi mai fericite și-or da laptele crud mai bun?
Ahahahahahaha! Normal că nu mă întreb. Voiam doar sa mă mai bucur puțin de peisajul ăsta feeric. De jos, firește.
Foto 2 via
Totul a început cu aproape trei ani în urmă, când am făcut un drum la Roma. Am intrat în biserica San Luigi dei Francesi şi m-am oprit în faţa unui triptic al lui Caravaggio: “Chemarea Sfântului Matei”, “Martiriul Sfântului Matei” şi “Sfântul Matei şi îngerul”.
Pentru prima dată în viaţă, mi s-a întâmplat ca un tablou să mă înfioare, dându-mi de înţeles că autorul lui pusese acolo şi altceva decât talent.
Asta spune Radu Paraschivescu.
Ce pot să vă asigur e că eu am deschis cartea pe la ora 11 și n-am reușit să mai fac nimic altceva până n-am terminat-o, pe la ora 18. Noroc că încă sunt în vacanță și mi-am permis o astfel de bucurie fără margini.
În 7 ore am mai câștigat o viață. Viața lui Michelangelo Merisi da Caravaggio. O găsiți aici.
Ines şi Pedro I, n-au atins faima marilor perechi ale lumii : Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda, Daphnis şi Chloe. Compozitorii trecutului au preţuit-o pe Ines ceva mai mult decât scriitorii prezentului. Niccolo Zingarelli, Giuseppe Persiani şi James MacMillan i-au dedicat opere, Henry de Montherlant i-a scris o piesa de teatru. Atât.
Pentru portughezi, în schimb, Ines şi Pedro sunt simbolul aventurii romantice şi al iubirii pînă dincolo de margini. Iată o poveste care nu a mai încăput în fado-uri, dar care a rămas scrisă în piatra celor două morminte din Santa Maria de Alcobaca.
Este fără îndoială una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul ăsta. Pentru ea am vânat fiecare moment liber pe care l-am prins într-o săptămână în care m-am dedicat total copiilor, în vacanța noastră la munte.
Evit să spun mai multe despre “Cu inima smulsa din piept” pentru ca mi-e imposibil să vorbesc despre carte la fel de frumos pe cât a scris-o Radu Paraschivescu. Dar o puteți comanda aici.
Salut Andi!
Numele meu este Seby și pe lângă pasiunea pentru domeniul IT, sunt și un mare iubitor al naturii. Și pentru că știu că iubești la fel de mult natura, iți transmit informatia de mai jos.
Am creat o aplicație pentru iPhone și iPod touch numită Eco Mania.
Jucătorul trebuie să recicleze cele peste 100 de obiecte (obiecte reciclabile și capcane) care vin pe bandă rulantă. O dată cu creșterea punctelor, viteza benzii rulante accelereaza, lucru care crește provocarea și distracția.
Între partide jucătorul poate citi din “Guidebook For A Better World” multitudinea de sfaturi care au rolul de a-i îmbunătăți viața și de a-l învăța să trăiască un stil de viață durabil. De exemplu, știai că “o pungă de plastic este utilizată pentru aprox. 15 minute și că se dezintegrează în 500 de ani?!”.
Acest joc a ajuns în posesia multor persoane din întreaga lume și mi-aș dori să fie la fel de prezent și în rândul utilizatorilor români de iPhone. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil jocul va fi gratuit pentru o perioadă nedeterminată.
Nu te mai rețin pentru detalii, iți transmit mai jos link-ul unde poti găsi date despre aplicație, iar dacă te pot ajuta cu informații suplimentare nu ezita să mă contactezi.
http://itunes.apple.com/ro/app/eco-mania/id440503345?mt=8
Pe curând!
Seby Moisei
Oricând Seby.
Andi
Gata. Am făcut-o și pe-asta. Mi-am luat inima-n dinți, nevasta de mână și am plecat împreună cu ăia mici acasă la Mickey Mouse. O să vezi tu ce cozi și ce balamuc te-așteaptă acolo. Așa mi-a spus toată lumea, urându-mi nervi tari. Pentru copii, mi-am zis că merită efortul.
Să nu vă închipuiți cumva că nouă ne fac cu mâna în fotografia de mai sus. Mickey și Mini știu foarte bine cine sunt adevărații eroi ai excursiei. De altfel toata distracția e gândită special pentru cei mici. Ceea ce mai se pare absolut firesc.
Aha. Deci ăsta cu aparatul foto spre care îndrept eu degetul acum e ăla din juriu. Ești mult mai simpatic decât el, dragă Luca. Iți dau câte autografe vrei tu, căci l-am auzit povestind în ApropoTV că v-ați uitat împreună la mine de peste 275 de ori. Am înțeles că mi-a învățat și replicile pe dinafară. Să zică mersi că nu-i cer drepturi de autor când le folosește.
Doamna de poveste din imagine e foarte fericită. Cred și eu. Copiii și-au văzut visul cu ochii și pentru c-am evitat week-end-ul și am ajuns fix înainte de începutul vacanței în Franța, n-am prea avut parte nici de cozi, nici de balamuc. Ci doar de distracție.
Hello! E vreun domn pe nume Mihai Petre prin public? Nu? Păcat. Ar fi avut ocazia să vadă și el ce-nseamnă talent. Chiar dacă ne dăm în spectacol pentru copii.
Domnu fotograf, nea Andi… Scuză-mă ca ți-o spun pe șleau. Nu-ți văd doamna pe aici, o fi cu ăla mic, dar la cât e de frumos ăsta mare al tău, sigur cu ea seamănă.
Luca. Stai nu râde, că vreau să fie surpriză pentru David. Nu știu de ce am impresia că o să repetăm experiența și anul viitor.
Între 20 august și 26 septembrie, o luăm de la capăt. Caravana “Românii au talent” e gata să se lase cucerită de toți cei care au ceva de spus și arătat, se pot lăuda cu abilități deosebite sau, pur și simplu, sunt gata să ridice o sală întreagă în picioare.
De data asta, suntem pregătiți să întâlnim talentele în 6 mari orașe: Timișoara, Cluj, Iași, Craiova, Constanța și, cu voia dumneavoastra, ultimul pe listă, București. Sper c-ați aflat că înscrierile se fac deja aici.
Echipajul de competiție e pregatit, de la Smiley și Pavel Bartoș, până la Andra și Mihai Petre. În ceea ce-l privește pe ultimul, puteți sta liniștiți. Nici de data asta nu se va plictisi. Căci și eu sunt prezent.
Dacă nu ne pricepem să nu începem cu comentarii pripite. Atât vă rog. Mai bine să punem mâna să învățăm de la profesioniști cum se face. În concluzie, luați o foaie de hârtie și-un creion și notați ce vedeți, căci alții plătesc din greu și n-au parte de așa ceva.
M-am bucurat să-i revad, mai ales că nu m-așteptam câtuși de puțin. Sus, perfect asortați la o canapea, care m-a dus imediat cu gândul la English Bar. Valori comune, ținută impecabila, poziție relaxată, într-un cuvânt, memorabilitate. Am cumpărat-o pe loc.
Sper c-ați sesizat atitudinea fermă a lui Kamara în fotografia de pe canapeaua bej. Să nu vă deruteze faptul că pe laterală întinde mâna dreaptă și pe spatele prelatei, stânga. E una și aceeasi poză, la care s-a aplicat un simplu flip. Într-o perioadă de criză, se cheamă grijă față de bugetul clientului. Cel puțin de bun simț.
Să recapitulam. Notorietate, credibilitate, atenție la detalii subtile (alternanța portocaliu-verde, adică exact cele două nuanțe din logo, drept fundal pentru un slogan puternic), memorabilitate și mobilitate în același timp. E de Effie.