Hai să fim serioși. Pe lângă adevăratele suferințe ale oamenilor din jurul nostru, cele două hernii de disc ale mele sunt așa, cel mult exotice. Sigur că nu e bine să le iei peste picior nici pe ele, dacă vrei să eviți un final tăios.

Dar, una peste alta, eu le-am luat în primul rând ca pe un semn, pe care, dacă nu l-am interpretat greșit, mă grăbesc să-l împărtășesc, covins fiind că ne privește pe mulți. Prinși în goana asta nebună de-a face lucruri, uităm de cel mai impotant detaliu, mai exact, uităm de noi.

Deși mă doare (la propriu acum), eu personal îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat semnul ăsta, la timp. Până la urmă, trei zile de repaus total, dincolo de faptul că reprezintă ceva absolut nou și neobișnuit pentru mine, înseamnă de-a dreptul un răsfăț.

Fie vorba între noi, Dumnezeu a fost chiar bun cu mine, limitându-se la două hernii, după cât “mi-am bătut eu joc de trupul meu”, în ultimii ani. Ca să nu mai spun că o astfel de afecțiune e cea mai bună dovadă că sunt totuși un om cu coloană vertebrală. 🙂

Photo by Sylwia Bartyzel on Unsplash