Vinerea trecută am găzduit o consfătuire cu spumă și gust. 14 cetățeni, cu tot cu mine, am împărțit emoții și impresii, având drept punte comună berea. Mă rog, invițiativa nu ne-a aparținut, dar ar fi nedrept să spunem că nu ne-a prins.


Dincolo de veselia care a dominat întâlnirea din chiar primele minute, țin să mă bucur cu voce tare că viața nu se desfășoară exclusiv online. Îmi citeam de o bună bucată de vreme comesenii cu plăcere, pe unii dintre ei îi urmăream pe twitter, dar oamenii… oamenii i-am descoperit abia acum.


Prin urmare, bine ați venit din online și în viața mea offline: Grasu XXL, Alex Negrea, Adrian Ciubotaru, Sergiu Floroaia, Teo si ultimul pe lista cu voia dumneavostra, Adi Hădean!


Ca să nu tulbur gratuit berile, poate că e bine să adaug. Inevitabil, reușita dezbaterii s-a datorat în egală măsură mai vechilor mei complici Bobby Voicu, Radu Gabriel, Florin Busuioc, Chinezu, Bogdan Naumovici si, cum altfel, Răzvan Exarhu și Adrian Georgescu.


Doar pentru cei interesați, conspirația noastră a lăsat urme aici.

De la stânga la dreapta. Niki Brandl, David Moisescu și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, eu. Ca să eliminăm orice posibilă confuzie.

Frații Păunescu ne-ar fi invidiat dacă ne-ar fi văzut pe scenă. Tony Christie însuși ar fi fost mândru de noi. Din fericire, nu s-a filmat (prea mult). Sperăm.

Rămâne însă atitudinea. Și amintirea unei petreceri memorabile de Revelion, în care s-a cântat live Is this the way to Amarillo. Nu în Mangalia 1978, ci chiar în Zettisch (Bavaria) 2012.


.

Începând de astăzi intru puțin în vacanță. Nimic nou, până aici. La o adică mai sunt și alții în situația mea. Ce mă bucur să adaug e că, odată cu mine, intră în vacanță și telefonul meu mobil, care va fi pur și simplu închis.


Îmi pare rău de operatorul de telefonie mobilă, care-și punea cred speranțe într-un trafic încins de sms-uri de Craciun și Anul nou în ce mă privește. O să-l dezamăgesc profund.

În vacanța asta voi rămâne, precum centralele termice, doar cu flacără de veghe, pe twitter, facebook și google+.

Noi să fim sănatoși și veseli. În limita stocului disponibil, firește.

Pe Dragoș Asaftei l-am descoperit întâmplător, pentru că l-a dus capul și mi-a prezentat proiectul lui Zbor peste Transilvania, cand m-a întălnit la un eveniment din industria foto. Așa s-a născut postul Primit.Văzut.Plăcut.


Între timp, în inbox-ul meu a mai apărut un mail și mai placut, de la Dragoș:

Salut Andi,

Îți mulțumesc încă o dată din suflet pentru articolul pe care l-ai scris despre proiect! Vreau să știi că, datorită acelui articol, proiectul beneficiază de doi parteneri excelenți, Petrom (sponsor – partener principal) și Nikon (partener media). Timp de 10 luni (cel puțin) vom zbura și vom fotografia zone ale Transilvaniei din aer. Vom încerca să scriem măcar 10 articole cu fotografii în fiecare lună și să oferim vizitatorilor o nouă perspectivă a locurilor pe care cu siguranță le știu deja. Așa arată acum versiunea oficială a proiectului, lansată azi dimineață.


Mulțumesc frumos încă o dată! Ne-ar ajuta foarte mult dacă ai putea anunța acest lucru și într-un mesaj pe rețelele de socializare! Merci! Uite cum se recunoaște proiectul pe rețelele de socializare: Twitter – hashtag #zborRO, Facebook – FanPage: facebook.com/zborpestetransilvania.


O zi frumoasă să ai!

Să știi că mail-ul ăsta mi-a făcut-o și mai frumoasă.

Abia acum îmi trag sufletul, după cea de-a XI-a ediţie a Festivalului Brazilor de Crăciun. Deși a fost un an greu pentru absolut toată lumea, am reușit să adunăm în final 83.100 de euro din licitația brăduţilor creaţi special pentru acest eveniment de cei mai buni designeri români.

Cu tot cu sponsorizările, Salvați Copiii România a reușit să strângă 214.100 de euro, bani pe care-i va folosi cu foarte multă grijă pentru aproximativ 2.500 de copii şi familiile lor, care vor fi integraţi în programe de prevenire a abandonului şcolar şi de integrare socială. Ei se adaugă celor 500.000 de copii pe care Salvați Copiii i-a ajutat în cei 20 de ani de existență.

În calitatea mea de membru al Comitetului de organizare, aș vrea să le mulțumesc public celor fără de care acest eveniment n-ar fi fost posibil. Designerilor: Venera Arapu, Wilhelmina Arz & Burberry, Cristina Bâtlan & Musette, Claudia Castrase & Damiana Ormenişan & Sephora, Alexandru Ciucu, Lena Criveanu & Hansen Design, Rhea Costa şi Malvina Cervenschi, Kristina Dragomir, Alexandru Ghilduş şi Mihnea Ghilduş, Mihaela Glăvan, Philippe Guilet & Iconique Class Studio, Adelina Ivan, Rita Mureşan & Santa Margherita, Ioan Nemţoi, Carmen Ormenişan, Oxette, Stephan Pelger, Cristian Samfira, Mirela Stelea, Iris Şerban & Square One, Agnes Toma, Ana Wagner, Isabela Walter & Fabrica Dada, Luana Ibacka & Bellagio Casa, Dj Wanda & Gett’s. Și, cum altfel, cumpărătorilor generoși ai braduților creați de designerii mai sus pomeniți: BRD Group Societe Generale, Anchor Group, BCR, ECDL, Wunderman, Lidl, Vinexpert, Jean Valvis, Veronica Savanciuc, Prinţesa Marina Sturdza, Enciu Fernando și Camelia Șucu.

Nu în ultimul rand, aș vrea să transmit un mare mulțumesc celor care m-au ajutat decisiv în calitatea de gazda a Festivalului. Agențiilor Wunderman, Eventures, 2activePR si bunilor mei prieteni de la Five’s.

Întâmplător m-am limitat la 8 episoade. Puteam să ilustrez răspunsul la întrebarea De ce iubesc România? într-un singur episod sau, la fel de bine, în 80.



E foarte limpede de ce iubesc România. Pentru că-i o țară veselă ca mine. La mulți ani tuturor.

Va urma.

Va urma.

Va urma.

Va urma.