Prognoza meteo pentru săptămâna în curs se răsfață de-a dreptul. Luni-soare, marți-soare, miercuri-soare, joi-soare, vineri-soare, sâmbătă-soare, duminică-soare. Eu o bănuiesc că s-a-nțeles în secret cu Tudor Chirilă și că face parte din campania de promovare a noului videoclip Vama.
All Posts By
Andi Moisescu
Ca să vezi ce face tehnologia din om, dar mai ales un gadget proaspăt lansat dintr-un site. Inspirat de Samsung Galaxy S4, portalul stririleprotv.ro s-a dat peste cap și-a băgat suflu proaspăt în varianta mobilă. După cum m-a anunțat Vlad printr-o depeșă, principalele 3 beneficii imediate sunt: fotografiile mai mari, o noua experiență video și viteză mare de încarcare, mulțumită integrării tehnologiei HTML 5.
Acum dacă încep aud claxoane din spate, la semafor, când se pune verde, măcar știu pe cine să dau vina.
Mi-am adus aminte de Miles Davis și de arta lui de-a descoperi și promova muzicieni excepționali. Asta am revăzut aseară când Avishai Cohen i-a pus minunat în valoare pe Nitai Hershkovits (pian) și pe atât de fragedul, de numai 19 ani, Ofri Nehemya (baterie), făcându-mă să mă obișnuiesc cu ideea că nu poți să cânți o viață întreagă numai cu Shai Maestro și Mark Guiliana.
You will never leave. I-a răspuns, oarecum în glumă, Avishai aseară unui spectator, nebănuind ce adevăr avea să rostească, de fapt. După două ore de concert și, lucru destul de rar întâlnit, nu mai puțin de trei bis-uri, nimeni nu mai voia să plece. Deloc.
Despre Cohen, ce-aș putea să mai spun nou? E pur și simplu magic. Din punctul meu de vedere, nu trebuie să mai demonstreze nimic. Cele 13 albume de până acum spun totul. Iar concertul nu face decât să amplifice emoția unică pe care el o transmite de fiecare dată când atinge corzile contrabasului. Când a anunțat this is the last tune, Seven Seas, am crezut că n-aud bine. Îmi părea că abia se urcase pe scenă și nu-mi venea să cred că vraja se rupe.
A revenit, la bis, ca să ne învețe minte. Arătându-ne una dintre cele mai sensibile voci pe care le-am auzit vreodată. Chiar a lui. În ce-l privește, e clar. Dumnezeu n-a avut nicio reținere. L-a înzestrat cu tot ce-a avut mai bun. Drept urmare, de ce nu mă mai mir, la cel de-al doilea bis, ne-a prezentat propria interpretare a lui Besame Mucho. Și-am amuțit.
Orice muzician bun s-ar fi oprit aici. Fiind pur și simplu foarte bun, ca și când n-ar fi fost și așa de-ajuns, la insitența publicului, care a fost mai convigător ca niciodată, Avishai Cohen a revenit și pentru al treilea bis. O secundă am vrut să strig Remembering, dar m-am oprit. N-a mai fost nevoie. Cu ea a încheiat. Cum am mai amuțit o dată mai sus, chiar nu simt nevoia sa mai adaug ceva.
Poate doar că sunt mari șanse să-l revedem, într-o nouă formulă și mai spectaculoasă, în viitor. Dar asta depinde numai de noi. Dacă suntem suficient de convingători, Dragoș și Răzvan (Twin Arts) se vor ocupa, n-am nicio îndoială, de restul.
Ce face un brand mare când împlinește 140 de ani? Practic, absolut orice îi trece prin cap, căci fiind atât de mare, nu văd ce l-ar împiedica să pună în practică orice idee.
Printre multe altele, Heineken a produs un film de lunga metraj, un Ebook și, pentru că tot trăim în era gadget-urilor, un eran uriaș, în care led-urile sunt chiar sticle de bere.
Cât despre standardul de producție la care a ajuns ultimele sale reclame, nici măcar nu simt nevoia sa mai insist cu vreun calcul. Căci mi se face brusc sete.
Vorba lungă, sărăcia omului. Pentru c-au început să apară și la noi semne de normalitate, primul concert al lui Avishai Cohen în București este Sold-Out. Dar nu e totul pierdut.
Pentru că lumea insistă, organizatorii, Twin Arts, s-au dat puțin peste cap și-au suplimentat accesul la concert, cu o serie limitată de bilete fără loc, la prețul de 65 de lei. Dacă nu e deja prea târziu, le mai găsiți în reteaua Eventim (magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librariile Carturesti si Humanitas) și online pe www.eventim.ro.
Cam așa cântă Avishai Cohen, pentru cei care nu i-au descoperit încă farmecul, dar speră să mai prindă bilete. Pentru toți ceilalți, îmi permit să sugerez o alternativă.
Sigur. Concertul Jan Garbarek Group featuring Trilok Gurtuva avea loc în Bucuresti, la Sala Palatului, de la ora 20:00, abia în data de 18 Noiembrie 2013. Deci timp ar mai fi. Exact. Așa îmi zicea și mie acum 6 luni, despre Avishai Cohen, un bun prieten, care acum plânge după două locuri.
Tot mă întreabă lumea întruna, după ce am făcut doi băieți, dacă nu mă gândesc cumva și la o fată. Așa că am încercat să rezolv într-un fel sau altul chestiunea.:)
Are deja două luni de când a devenit a noastră. O cheamă Mercedes. B Klasse, după cum scrie în certificatul ei de naștere german.
Ținând cont de faptul că până și aia mici, în loc să fie geloși, o privesc din prima zi cu gingășie, aș zice că am făcut o alegere înțeleaptă.
P.S. “Fata” e cea din poză, pentru cine trece prea repede peste subtilitatea textului. 🙂
Se mai întâmplă. Mai ales când ai copii mici. Nu m-am prins cum l-au aranjat, am văzut direct rezultatul. Știu, cioburile aduc fericire. Numai că de data asta n-au fost cioburi, ci doar un ecran crăpat bine. Așa încât, în loc de fericire, adio touch screen.
Am zis să-l repar, căci începusem să mă atașez de el, mai ales că mergea uns, dar când am aflat că înlocuirea ecranului înseamnă în cel mai fericit caz 220 de euro, m-am gândit că-i fac eu mai bine o înmormântare “pro bono” aici pe blog și de banii aia “le iau copiilor” altul nou. Dacă aveți sugestii, le primesc cu drag. Doar să coste ceva mai puțin reparația în caz de accident, căci nu mi-am propus să susțin de unul singur o întreagă industrie de componente.
Update: E vorba de un Nexus 7. Ca să elimin orice necunoscută.
Am primit o depeșă de la Voicu Rădescu. Deci cum aș putea să nu-l ajut?
În contextul în care organizatorii festivalurilor culturale independente se confruntă cu subfinanțarea și reducerea bugetelor, MyKey inițiaza prima campanie majora de crowdfunding de pe piața românească, prin lansarea platformei www.we-are-here.ro.
We Are Here este prima campanie de activare a fiecărui fost, actual sau viitor spectator. Publicul poate susține acum concret proiectele pe care le-a urmărit și aplaudat, finanțând edițiile din acest an ale festivalurilor participante.
We Are Here este o gala de fundraising virtuală: festivalurile ies la scenă deschisă, pentru prima dată, în fața publicului, într-o acțiune menită să creeze un precedent puternic.
Rezultatele vor fi unele palpabile, și anume edițiile din 2013 ale evenimentelor, iar susținătorii vor fi recunoscuți public. Fiecare dintre noi poate participa la un proiect în care crede și nicio contribuție financiară nu este prea mică pentru un mare succes.
Toate cele 8 evenimente care vor deschide drumul acestui tip de finanțare sunt repere pentru cultura urbană și educația alternativă prin artă, în Romania.
• Anim’est – Festivalul internațional de film de animație, ediția 8
• NexT – Festivalul internațional de film, ediția 7
• Ideo Ideis – Festivalul național de teatru tânăr, ediția 8
• SoNoRo – Festivalul internațional de muzică de cameră, ediția 8
• KINOdiseea – Festivalul internațional de film pentru copii, ediția 5
• Green Hours INTERNATIONAL JAZZ Fest– ediția a 5-a
• Street Delivery – Convertirea peisajului urban în peisaj cultural, ediția 8
• Temps D’images – Festivalul de teatru, dans și imagine foto/video, ediția 6
Proiectele propuse vin cu cifre impresionante, care dau o viziune de ansamblu asupra impactului pe care acestea il au în peisajul cultural românesc: peste 500.000 de spectatori, peste 9.500 de proiectii de film, 200 de spectacolo de teatru, 200 de concerte, peste 500 de invitați străini.
Sper doar ca marile brand-uri care au susținut până acum astfel de evenimente culturale să continue s-o facă, fiind evident faptul că ziua în care un festival va fi organizat exclusiv pe banii publicului, e una foarte îndepărtată.
10:15PM. Primesc mesaj de la Radu. Sunt în față. Take your time. Ținând cont că abia mă dădusem jos de pe-o scenă, am mai avut nevoie de vreo 10 minute. Cât să ies din black tie. Plăcile erau deja la el în mașină, așa că pe la 10:30PM am fixat cap compas Harghita Mădărași. Pe Instagram, Cosmin Tudoran tocmai se întreba dacă mai venim.
00:30AM. Vorba cântecului, e târziu și lumea doarme. Nu însă și Maxi. Care ne așteaptă-n prag, în centrul Brașovului. Adevărul e că Snow on fire, fără un MC de talia lui, ar fi precum boarder-ul începător fără cască de protecție. S-ar distra poate, dar la o trântă mai zdravănă așa l-ar apuca o tristețe…
04:30AM. Mulțumim viscolului care nu numai că s-a retras la timp din calea noastră, dar a fost atât de bun încât ne-a mai lăsat totuși o urmă suficientă încât să identificăm, prin beznă, cei 17 km de drumul forestier, care leagă Vlăhița de Paradis. Inutil să mai adaug că la ora aia, tot restul găștii visa deja la ceața care aștepta cuminte să se crape de ziuă.
10:30AM. Dezmeticit, cât de cât, după doar 4 ore de somn, încă nu-mi venea să cred ce-am ajuns să fac din pură pasiune pentru snowboard. Cum, mă rog, nici azi nu-mi vine să cred că, după doar o zi, am început să mă bucur, convins fiind că o să descopăr sentimentul ăsta, abia după a doua sută de căzături. Deci, Florin, omul care mi-a pus pentru prima oară snowboard-ul în picioare, a avut dreptate.
04:00PM. Am fost o mână de oameni. In fine, una largă, dacă pot să spun așa. Căci fiecare a încercat să mă ajute cu câte ceva. Popo m-a consiliat in primele viraje, Tudorel mi-a predat primul telescaun (altă mâncare de pește când în picioare ai o placă și nu niște skiuri), Pilaf m-a încurajat c-o bere Harghita, cât despre marele maestru Geza (în zbor, mai jos, în foto), ce-aș putea să mai spun, dacă între cele două manșe de sărituri, în loc să se odihnească, mi-a predat poate cea mai folositoare lecție de snowboard de până acum?
Acum 2 luni, când am fost împreună cu echipa Burn la Innsbruck, la Air & Style, mă întrebam când va veni ziua în care o să înlocuiesc clăparii cu boots. După ce-am ajuns acum 8 zile, să duc copiii dimineața la scoală si mai apoi să fug pentru 2 ore la Predeal, ca să mă dau pe placă, nu-mi mai rămâne decât să deschid o mare listă si să spun. Radu, Doru, Cristi, Sorina, Carmen, Tudorel, Flo, Popo, Geza, sunt bun de cinste. I ride.
Bună seara,
Suntem un cuplu tânăr și, după ce am terminat facultățile, ne-am apucat de un lucru total diferit față de ceea ce am învățat, de papioane și accesorii derivate din acestea… Asta pentru a ne prezenta.
Pe scurt, datorită faptului că vă apreciem cu adevarat familia, pe care o considerăm un exemplu, am dori să vă oferim un cadou, deoarece o poza pe care ați postat-o a reprezentat inspirația pentru realizarea unui set de papioane pentru tată si cei doi fii (poza în care ați construit acel puzzle cu Turnul Eiffel). De aceea, am fi onorați dacă ați accepta acest cadou!
Vă mulțumesc,
Andreea-Raluca Tudorache și Alexandru Caliman
P.S.: Acest mesaj nu are niciun fel de substrat publicitar, ci reprezintă doar un semn de apreciere față de dumneavoastră!
Dragii mei, vă asigur că am preluat întreaga emoție din spatele gestului vostru. Acum, dacă răspunsul meu va avea și urmările unui mesaj cu substrat publicitar, sper doar să nu vă pună pe gânduri. Motivația n-o reprezintă cadoul primit, ci plăcerea de a-mi reaminti că oameni ca voi există și merită sprijiniți.
Doar pentru cei interesați, rezultatele muncii lor sunt aici.