S-a demonstrat deja: noi să fim sănătoși, căci toate celelalte se rezolvă.
Vă doresc un 2015 în care să aveți toate motivele să săriți în sus de bucurie, dar să și aterizați în condiții perfecte, la final!
P.S. Cu mulțumirile de rigoare pentru înțelegere, pentru următoarele 10 zile trec pe modul offline, fără Facebook, Twitter, Instagram, mail și telefon mobil, dăruindu-mă în exclusivitate familiei mele.
Pe principiul “dar din dar se face rai”, am primit, m-am bucurat și dau mai departe. Vizionare plăcută.
În 2006, Andreea avea 15 ani, iar Alex 18. Iubeau teatrul, asta-i cert. Altfel nu-mi explic de unde curajul nebun și ambiția de a organiza, la o vârsta atât de fragedă, un Festival național de teatru tânăr, în chiar orașul în care nu există nici măcar un amărât de cinematograf, ci doar o biată casă de cultura. Orașul lor natal, Alexandria.
Am plecat și eu 3 săptămâni în vacanță cu familia, ca omul. Asta explică pe undeva de ce mobilul meu respingea automat orice apel, iar mail-urile urlau degeaba în pustiu. Am făcut-o pentru ăia mici, cum se spune. Pentru copii. Sper doar că n-am scos pe nimeni din sărite. Ce pot să vă asigur, e că ai mei s-au bucurat nespus.
În calitatea mea de fericit conducător al unui Mercedes-Benz GLA, am privilegiul să dau startul unui strașnic concurs. Mă rog, cum avem de-a face cu un adevărat aventurier, n-ar trebui să vă mire dacă provocarea are, pe undeva, parfum de orientare turistică. Deși, sigur, “turistică” reprezintă pentru România încă o valoare aspirațională.
Pănă se adună oamenii, e o liniște în oraș de te-apucă depresia. Doar bicicletele ce mai zburdă în stânga și-n dreapta, dar mai mult central. În rest vreo două străzi mai animate de prezența unor cârciumioare extrem de șic și câteva pietonale, pe care n-ai ce căuta dacă n-ai dat în patima shoppingului. Dar măreția lui Ahoy Center, chiar și în așteptarea valului, te previne cumva cu privire la dimensiunea lui North Sea Jazz Festival. Probabil cel mai mare festival de jazz din lume.
