În 2006, Andreea avea 15 ani, iar Alex 18. Iubeau teatrul, asta-i cert. Altfel nu-mi explic de unde curajul nebun și ambiția de a organiza, la o vârsta atât de fragedă, un Festival național de teatru tânăr, în chiar orașul în care nu există nici măcar un amărât de cinematograf, ci doar o biată casă de cultura. Orașul lor natal, Alexandria.

Ca să ridice ștacheta de la nivelul complicat, la aproape imposibil, au mers mai departe și au făcut o prezentare, pe care i-au trimis-o lui Marcel Iureș, la Teatrul Act. Mărturisindu-i dragostea și cerându-i spirjinul. Ei, Andreea de 15 ani și Alex de 18.

Câteva zile mai târziu, când începuse să le devină tot mai clar că totul e doar o nebunie, sună telefonul. La celălalt capăt, o voce imposibil de confundat se prezintă: Bună ziua. Sunt Marcel Iureș. Am înțeles că aveți de gând să organizați un Festival de Teatru, în Alexandria. Sunt gata să vă ajut.

De atunci au trecut 9 ani. Marcel Iureș este și astăzi unul dintre mentorii festivalului. Andreei și lui Alex li s-au mai alăturat între timp și alți prieteni. Printre ei, deloc întâmplător, Cătălin Ștefănescu și Marius Manole. Ca să fie limpede pentru toată lumea că planetele se aliniză doar atunci când au un motiv întemiat s-o facă.

În cel de-al doilea an al Ideo Ideis, Andreea și Alex au constatat că nu se pot descurca în absența unei echipe care, printre multe altele, să ridice și să coboare decoruri. Așa s-a născut Shtanga Boyz. Mai mult decât un grup, un spirit. Bazat exclusiv pe voluntariat. O să dau un singur exemplu, elocvent. E medic neurochirurg, în Iași. Două săptămâni pe ani își ia concediu și vine la Alexandria, ca să ridice și să coboare decoruri. Alături de prietenii lui, la fel de minunați și ei, din Shtanga Boyz.

I-am cunoscut pe toți, tărziu în noapte, în prima seară a povestitorilor, la cea de-a 9-a ediție a Ideo Ideis. Și n-am făcut decât să-mi întâresc convingerea. Că numai așa putem supraviețui. În comunitați mici, reunite în jurul unor pasiuni comune. Trăind aproape în ilegalitate, în marea debandadă generalizată. Adunați in teatre conspirative, convinși fiind că speranța moare ultima. În România aspirațională.