Pe scurt. Niște băieți s-au suit într-o zi pe bucată de lemn, suficient de lată cât să le încapă tălpile așezate de-a latul și-au luat-o ușor, pe dealul din fața casei, în jos. A fost atât de distractiv, c-au repetat experimentul și-au invitat și câțiva prieteni să încerce. Cam în aceleași vremuri, noi abia încheiasem cu succes colectivizarea, deschizând drum liber societății multilateral dezvoltate.

Au încercat mai apoi să intre pe pârtiile de schi, dar au fost dați imediat afară, pentru că erau altfel și păreau cam periculoși. Cam ăla a fost momentul în care noul sport a devenit cultură urbana “altfel”. Dacă schiorii își asorteză costmul până și cu clăparii, ei au grijă să pună cât mai multe culori la un loc, iar dacă schiorii poarta costume mulate, ale lor o sa fie cât mai largi. Și dacă tot n-au voie pe pârtii, o să se dea în afara lor. Și-așa o să simtă cu adevărat liberi.

Pentru c-a pierdut lotul de schi, din pricina unui accident de mașină, un tânăr student la Universitatea din New York s-a hotărât să încerce să ducă puțin mai departe joaca de-a datul pe placă, așa că s-a suit pe ea și-a început s-o modifice din mers. Când a fost în sfârșit mulțumit de rezultat și-a scris numele pe snowboard și așa s-a născut brandul Burton. De la aventură la corporație n-a mai fost decât un pas. Absolvent de studii economice fiind, Jake l-a făcut repede.
La povestea asta, pe care-o văzusem în detaliu c-o seară înainte la Cineplexul din Innsbruck, mă gândeam în timp ce priveam mai bine de 10.000 de suflete, care ar fi în stare să-și cumpere azi și periuțe de dinți, pe care scrie Burton.
Adevărul că e povestea snowboardului e cel puțin la fel de fascinantă precum sportul în sine. Când vezi niște “nebuni” cum se dau peste cap, se învârt în jurul tuturor axelor până te amețesc și aterizează ca niște pisici, parcă în glumă, îți vine să-ți notezi toate detaliile pe-o hârtie, doar doar echipamentul o fi marele secret.
Realmente unică a fost experiența pe care am trăit-o timp de 3 zile, alături de echipa Burn, la cea de-a 20-a ediție a Air & Style, de pe Bergisel Stadium din Innsbruck. 30 de ani am fost convins că n-o să înlocuiesc niciodată schiurile. Cred că e suficient. La 40 de ani, oricine merită un nou început.
N-o să sar în prăpăstii precum Gigi Ruf, dar o să mă bucur uitându-mă la ai noștri Kinda Geza și Tudor Cristea cum o fac relaxați, de parcă s-ar destinde, la un pahar de radler.
Și, în mod cert, o să dau de băut în ziua în care o să-mi iasă prima coborâre fără trânte.
P.S. Filmul “We ride / The story of snowboard” o să fie în curând disponibil on-line. O să-l recomand la momentul oportun, căci merită.
Time out







24 Comments
Andi,ca de fiecare data ne incanti cu postarile tale. Eu iti admir,tot ca de fiecare data,felul in care ne prezinti diferite subiecte si mai ales felul in care reusesti sa captezi atentia si celor din generatia mea. Esti atat de special si de frumos in toata media asta plina de rautate si de mizerii,incat iti spun a nu stiu cata oara, ma inclin! Cu drag si deosebita consideratie !
Adelyna, esti draguta. Am zis si eu ce-am avut pe suflet. 🙂
Am practicat schiul de performanta timp de 15 ani iar dupa retragere am inceput cu snowboard-ul 🙂 Nimic nu se compara cu sentimentul de libertate pe care il ai pe placa si spun asta ca un vesnic iubitor al schiului alpin. La cat mai putine trante iti doresc!
Mi-e atat de usor sa tin cont de urarea ta… 🙂
Primele tale cursuri de snowboard s-ar putea să fie mai aproape decât crezi. Ask the people @ Burn ce pregătim pentru martie 🙂
Ti-am zis ca o placa face cat mai multe schiuri la un loc!
Total de acord cu Adelyna. Esti extraordinar!
Spor in tot ceea faci. Consecventa si sinceritate, caci acestea sunt caracteristici din ce in ce mai rare ale asa-zisilor ”jurnalisti” din ziua de azi. Sunteti putini, dar buni! Exceptii de la regula, nu?
Toate cele bune si la cat mai multe articole interesante si emisiuni de valoare!
Salut,
am fost ieri in Poiana sa ma dau o tura cu schiurile, iar ce am vazut pe Subteleferic( partia pentru schi alpin la Fote) mi-a incantat ochii si sufletul…deci se poate. In rest chiar nu conteaza cu ce te dai, atata timp cat te bucuri de libertatea pe care ti-o ofera muntele, padurea si aerul proaspat si nu in ultimul rand placuta oboseala de dupa ultima coborare. AMR 17 zile pana la Bansko 🙂
Si cand ma gadesc ca sunt multi care nu au vazut niciodata zapada, da sa se urce pe o pereche de schiuri ori o placa!
Foarte fain articolul, iti multumesc si mult succes in continuare ! 🙂
Mersi frumos. 🙂
Ai scris frumos! Pe viitor, cand mai scrii de Burton, mentioneaza-l si pe Craig Kelly, pt ca datorita lui aceasta firma este ce este in ziua de azi. Si inca ceva: un boarder adevarat trebuie sa stie sa schieze 🙂 Salut!
Andi, vezi ca si pe schiuri poti sa faci cam ce face orice boarder pe placa
Un scurt exemplu aici :
http://vimeo.com/45813510
Incet, incet prinde si la noi curentul freeski. Intr-o zi cu multa zapada o sa vezi la Sinaia enorm de multe schiuri de backcountry, iar la fiecare concurs de snowboard e mereu si o sectiune de freeski
Am uitat sa-ti arat preferatele mele:
O tura prin oras cu JP Auclair http://vimeo.com/32863936
Sau trailerul la noul film sherpas cinema :
http://vimeo.com/54348266
pasionatii nu-si mai incap in piele de bucurie cand astfel de oameni (cum esti tu Andi) vorbesc/scriu frumos despre acest sport; iti doresc spor la invatat si sa ne vedem curand la un powder pe la Sinaia in zilele bune cu zapada mare
Daca doresti sa inveti si nu ai gasit inca pe cineva sa te ajute, te pot ajuta eu. Sunt unul din membri echipei Burn Romania, instructor formator dar si instructor in timpul liber. 0726.730522
O, ce veste minunata! Iti multumesc anticipat!
sa stii ca te asteptam sa vii la Oradea.
Sa mai cad si pe-acolo. 🙂
fotografii bune si super articol
Ah cata nebunie si cata adrenalina… superb!
Ce pot sa spun eu, e ca prima data pe placa m-am urcat, nu pe schiuri, iar acum mi se pare mai greu (mult mai greu) cu schiurile. 2 picioare care fiecare vrea sa o ia in alta parte :))
Salut Andi,
Apropo de asta, nu stiu daca stii deja, dar documentarul e pe youtube:
http://www.youtube.com/watch?v=o0nMxxRU6Js
Numai bine!
Sunt niste imagini uimitoare. Adrinalina la cote maxime aduce un feeling inexplicabil de fericire si euforie. cand faci ceva si cu pasiune si mai ales la inaltimile acelea si cu o multime de perechi de ochi atintiti asupra ta nu ai cum sa nu fi nebun de bucurie.