L-am primit în teste de vreo 3 săptămâni, dar mai greu mi-a fost până am reușit să pun eu mâna pe el, pentru că fiecare și l-a dorit, măcar puțin, te rog… Cel mai dificil l-am smuls din mâinile lui Cristian Gog, de departe cel mai mare fan HTC pe care l-am întâlnit până acum în viață.

Mi-a făcut capul calendar cu HTC Sense, cu nu știu ce personalizări, cum numai pe ăsta le poți face, stai să-ți arăt… Mă rog, nu mai insist, oricum butoneză telefonul mult prea repede. Am impresia că în orice moment vrea să facă un truc sau ceva cu el.


O veste bună pentru dependenții de Facebook. După cum lesne se poate observa, în chiar primul ecran se integrează perfect. Pentru cei care au deja obiceiul să verifice news feed-ul dis de dimineață, înainte chiar de a se spăla pe dinți, există în sfârșit o scuză bună. Pot spune că au vrut să vadă, de fapt, cât e ceasul.


Nu l-am primit cu căști, deci habar n-am dacă e aceeași senzație. Oricum, sună într-un fel și fără. Sigur, nu cred c-ascult aceeași muzică cu Dr Dre, dar în ceea ce privește sistemul de sunet beatsaudio de pe HTC One, trebuie să recunosc că mi-a făcut iPhone-ul să cadă în depresie.


Am instalat pe el inclusiv aplicația cu care controlăm GoPro-ul la filmări, deci dacă veți trage cumva concluzia că telefonul a ajuns, în cel din urmă, inclusiv pe mâna producătorului meu, nu vă înșelați. S-a declarat cucerit de rezoluția ecranului (cred și eu), mi-a lăudat camera, care deși are numai 4 megapixeli, își face bine treaba, nene, inclusiv în condiții de lumină mai slabă.


L-am tras de limbă pe Mihai, în încercarea de-a scoate de la el și-un minus, ca să-și justifice într-un fel zilele în care s-a dat mare cu telefonul. Mi-a spus că la el acasă, din pricina unor ziduri ca de buncăr antiatomic, e teren de încercare pentru semnal. Și că ăsta-i singurul punct sensibil, în care a trebuit să cedeze el și să se tragă mai lângă fereastră.


L-am încărcat zilnic, așa cum m-am tot obișnuit de când telefonul a devenit smart și m-am bucurat că, în ciuda faptului c-am tras de el în toate părțile, n-am reușit să-l blochez niciodată. Cum bine sesiza un fost coleg de liceu, merge unt.

Toți cei care au apucat să pună mâna pe HTC One îi laudă design-ul și finisajul de excepție. Trebuie să recunosc că și pe mine m-a încălzit plăcut acest capitol, deși, mărturisesc că-n primele zile, din pricina învelișiului de aluminiu, am avut mereu senzația că-mi alunecă din mână.

L-am ținut însă bine și acum, pentru că tot ne-am atașat toți de el, ca să nu ne certăm, căci el e unul singur și noi mai mulți, o să-l dăm înapoi, să-și mai prezinte și alții omagiile, căci destul le-am simițit răsuflarea invidiei în ceafă.