Totul a început cu aproape trei ani în urmă, când am făcut un drum la Roma. Am intrat în biserica San Luigi dei Francesi şi m-am oprit în faţa unui triptic al lui Caravaggio: “Chemarea Sfântului Matei”, “Martiriul Sfântului Matei” şi “Sfântul Matei şi îngerul”.

Pentru prima dată în viaţă, mi s-a întâmplat ca un tablou să mă înfioare, dându-mi de înţeles că autorul lui pusese acolo şi altceva decât talent.

Asta spune Radu Paraschivescu.

Ce pot să vă asigur e că eu am deschis cartea pe la ora 11 și n-am reușit să mai fac nimic altceva până n-am terminat-o, pe la ora 18. Noroc că încă sunt în vacanță și mi-am permis o astfel de bucurie fără margini.

În 7 ore am mai câștigat o viață. Viața lui Michelangelo Merisi da Caravaggio. O găsiți aici.

Ines şi Pedro I, n-au atins faima marilor perechi ale lumii : Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda, Daphnis şi Chloe. Compozitorii trecutului au preţuit-o pe Ines ceva mai mult decât scriitorii prezentului. Niccolo Zingarelli, Giuseppe Persiani şi James MacMillan i-au dedicat opere, Henry de Montherlant i-a scris o piesa de teatru. Atât.

Pentru portughezi, în schimb, Ines şi Pedro sunt simbolul aventurii romantice şi al iubirii pînă dincolo de margini. Iată o poveste care nu a mai încăput în fado-uri, dar care a rămas scrisă în piatra celor două morminte din Santa Maria de Alcobaca.

Este fără îndoială una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul ăsta. Pentru ea am vânat fiecare moment liber pe care l-am prins într-o săptămână în care m-am dedicat total copiilor, în vacanța noastră la munte.

Evit să spun mai multe despre “Cu inima smulsa din piept” pentru ca mi-e imposibil să vorbesc despre carte la fel de frumos pe cât a scris-o Radu Paraschivescu. Dar o puteți comanda aici.