Mi-am făcut un obicei. De câte ori văd pe geamul de la birou nori negri încercând să-mi întunece buna dispoziție nativă, deschid imediat iPhoto, la colecția Skiathos și mă uit timp preț de 10 secunde la fotografia de mai jos.


Ziua mult așteptată o văd deja, in detaliu. Eu trezesc copiii, Olivia pregătește masa de dimineața, cobor bagajele, în 20 de minute suntem în aeroport, în 45 de minute decolăm si peste fix 55 de minute, charter-ul e pe Papadiamantis. De doar 15 minute mai am nevoie pentru a arunca bagajele în apartament și-n următoarele 5 minute, suntem toți pe plajă.


Prima cafea o beau întotdeauna la Mariana. Am cunoscut-o acum 7 ani, când am fost vrăjit de înghețata ei de caimac, cu dulceață de cireșe amare. Astăzi n-o mai are în meniu, pentru că furnizorul de înghețată, care-o făcea în casă, a îmbătrânit și s-a lăsat de meserie. Iar cea pe care ar putea-o cumpăra acum din comerț “nu mai e cum o știe ea din copilărie”. Așa c-a renunțat. Dar cafeaua ei grecească are în continuare parfumul insulei de-acum 30 de ani.


Încă n-am luat o hotărâre cu ce ieșim prima dată în larg. Cu canapeaua sau cu colacele. David și Luca încă dezbat aprins subiectul. Luca înclină spre canapea, căci riscul de-a cădea în apă de infim. David, dimpotrivă, ține cu dinții de colace. Pentru că în maxim al doilea viraj, “tati zboară”. Vasilis e oricum pregătit. Așteaptă doar un semn.


Anul trecut mi-a spus pentru prima oară, în glumă.”De ce nu încerci și wakeboard-ul? Nu te-ai plictisit de ski-uri?”. Acum plecăm împreună de pe plajă, dar niciodată mai devreme de 9 seara. Ultima tură e întotdeauna pe întuneric. Și e numai vina lui, că nu s-a gândit la urmări, atunci când m-a întrebat.


Cei doi frați (în alb) din fotografia de mai jos au un obicei. Se duc în fiecare dimineață, cu barca, la câțiva pescari “pe care-i știu ei” și aleg, personal, peștele pe care urmează să-l pregătească seara la Infinity Blue. În prima seară când i-am cunoscut, mi-am imaginat că n-are cum să dureze o cină mai mult de 2 ore. Mă rog. Fotogtafia de față am facut-o după vreo 5. Și asta doar pentru că unul dintre ei devenise, de foarte puțin timp, tată.


E încă înnorat afară. Nu-i nimic. În Skiathos am văzut o singură dată ploaia, cu ochii mei, în trei săptămâni. Și-atunci pentru jumătate de oră. În rest a fost numai așa, ca pentru sufletul omului.

Îmi cer scuze dacă am deturnat pe cineva de la ritmul obișnuit al unei zilei normale de lucru. Îl mai rog doar, pe această cale, pe amicul Sakis să nu uite să pună totuși retsina la rece și, tot respectuos, rog norii să erupă odată într-o ploaie zdravănă sau să plece, căci dacă mai stau mult cu ochii beliți în prima fotografie, mă enervez și plec mâine.