Nici nu îndrăznesc să mă uit de când n-am mai apucat să scriu. Dacă wordpress-ul mi-a cerut să reintroduc parola, refuzând să mă mai recunoască, e clar. In concluzie, mai bine mai târziu decât niciodată.
E vorba de Steaua. Steaua de acum două săptămâni. Sigur, nu fac niciun secret din faptul că sunt unul dintre cei (poate 10?!) care încă susțin gașca nebună. Deși Liga 1 ține eventual de viitor, în prezent Sportul, după cum se știe, făcând furori în Liga a 2-a. M-am atașat de echipa asta de mic copil, când mi s-a părut nefiresc ca toți cei din clasă să țină numai cu Steaua, Dinamo, Rapid și Craiova.
Mi-aduc aminte c-au fost ani în care n-am ratat niciun meci acasă. Dar anii cu pricina au trecut de mult. Și odată cu ei a trecut și patima fotbalului. Am început să privesc cu aceeași relaxare toate echipele, până într-o zi în care nu le-am mai privit deloc. Era ziua în care spectacolul din teren era pur și simplu ridiculizat de cel al patronilor.
Uitasem, deci, cum e să mai ai emoție pe teren sau în fața televizorului la un meci de fotbal autohton. Meciul Stelei cu Ajax însă mi-a răscolit serios amintirile. Ne-am readunat în gașcă, am trăit fiecare clipă și ne-am bucurat din nou de fotbal. Am făcut-o la fel și-n meciul tur cu Chelsea. Și m-am bucurat din nou. A venit însă returul și englezii au fost cei care s-au bucurat mai mult. Poate pentru c-au crezut mai mult ca noi, în victorie?
Nu știu și nici n-am chef de polemică acum. Eu sigur am câștigat, de vreme ce am redescoperit plăcerea de-a mă uita din nou, cu pasiune la un meci de fotbal autohton. Iar meritul e, decamdata, al Stelei. Sper s-o mai facă și alții. Până una alta, însă, așa cum am fost educat să spun atunci când câștig ceva și nu-i meritul meu, mersi frumos, Steaua.
Surse foto: Mediafax, Gazeta de sud, Libertatea, Sportul Studentesc.
Personal
Din nou pe teren
17 Comments
frumos! Forza Steaua ! asteptam mai multe posturi.
Amin to that!
I-am recunoscut in poza, printre altii pe (sus) Mircea Sandu (primul din stanga), Paul Cazan (al patrulea din stanga), Gino Iorgulescu, Marcel Coras (zis si Dulapul, zis si Marfarul din Grozavesti), (jos) Mihail Marian (al doilea din dreapta), Gica Hagi (al treilea din dreapta). Portarul din stanga cred ca e Andrei Speriatu 🙂
Bravo, Make. Ai nimerit 7 din 7. 🙂
să mor dacă știam că Mircea Sandu a jucat fotbal :))))
Perfect. Diseara joaca tot Steaua, nu? Aproape. 🙂
Este pacat ca unele echipa ca Sportul dispar din fotbalul romanesc. Dar cine aduce aminte despre aceste echipe este un om care stie ce inseamna emotia fotbalului si clipele de extaz atunci cand echipa favorita castiga in fata altora mult mai bine cotati.
Asa cum Steaua in ultimul timp a renascut …si a facut ceea ce asteptam in tacere sperand ca o sa ne aduca din nou fericirea de alta data .
Am jucat de la egal la egal cu granzii europei si de multe ori am fost chiar peste ei .
Best Regards.
Sper să simțim aceleași emoții pozitive și diseară, în Ungaria-România 🙂
Succes!
mersi frumos, andi 🙂
un articol foarte fain, scris din pasiune….pasiunea nu moare niciodata, poate uneori nu se manifesta
Ai spus-o bine, am redescoperit acea vibratie unica, am simtit-o din nou. nu credeam ca voi mai trai vreodata astfel de emotii. Nu e vorba de victorie, nici de nume sau de bani.
Este o placere sa citesc atunci cand iti faci curaj sa scri ceva. Mereu esti impartial si asta se vede si in “apropo tv” si in tot ceea ce lasi sa se vada ca faci. Te felicit Andi, cat despre Sportul studentesc…cunosti soarta “privatizarii ARO”. Din pacate tot asta se intampla si-n fotbal…
Te salut!!!
E adevarat ca englezii au crezut mai mult in victotie decat noi.Partea rea a lucruriilor este ca noi nu am crezut in echipa noastra si nu i-am sustinut asa de mult cum au facut englezii cu echipa lor.Noi in loc sa ii sustinem si sa le spunem ”ve-ti reusi”noi le-am spus ”mergeti mai ca nu aveti cum sa ii bateti pe cei de la chelsea.:P…Incurajariile si descurajariile au influenta asupra noastra.
pacat ca nu putem trai fiecare clipa si la meciurile nationalei …. ei au cam uitat sa ne faca fericiti de cativa ani … Ultima replica a comentatorului dupa meciul Ungaria-Romania de aseara defineste cel mai bine poporul roman la ora actuala : “Decat nimic, mai bine ceva.”
Oricum … Multumim Steaua !
Felicitari pentru articol Andi !
Un parcus foarte interesant pe care la avut Steaua in acest an in Europa, eu unul sper ca anul viitor sa fie mult mai bine, mai lung ! 🙂
Andi, multam fain pentru articol.
Tineam cu Sportul cand eram prin liceu, ii mutasera la Tirgu Jiu si mergeam la aproape toate meciurile lor. Dar ii stiam de prin Cupele Europene. Ce-am mai sperat s-o elimine pe Verona (prin anii ’80), dupa golul lui Coras din deplasare… Nici atunci n-a fost sa fie.
sa salvam Sportul Studentesc sa o facem din nou una din cele mai bune echipe!