Lalaria. Un mic paradis din nordul insulei, accesibil numai cu barca sau vaporașul. Nu are niciun fir de nisip, fiind în întregime alcătuită din pietricele mici, albe și rotunde, precum ouăle de bibilică. Din pricina asta apa are o culoare rar întâlnită. Cât e de limpede se vede cu ochiul liber. E considerată una dintre cele mai frumoase plaje din lume.


Vecina Lalariei, Kastro. Pe ea poți ajunge și de pe uscat. Trecând însă prin cea mai veche așezare de pe Skiathos, fosta capitală medievală a insulei. Ruinele sunt toate la locul lor. Lipsesc doar pirații de altă dată. Jos, pe plajă, e una dintre cele mai frumoase taverne grecești. Domnul și doamna Apostolis gătesc în funcție de “ce s-a prins azi”, iar legumele și telemeaua sunt din ograda proprie.


În fine, nu plec chiar mâine, dar eu mi-am facut deja bagajele. Biletele de avion, ochelarii de soare, pașapoartele, costumul de baie și șlapii. Dacă am familia cu mine și prietenii ne așteaptă pe insulă, restul sunt detalii nesemnificative. Mă rog, cu excepția cursului euro-leu, care sper totuși să nu sară pragul 5.0 cât sunt eu luat de val.