Ce să fac dacă mi-e dragă? Și-am înțeles că anul ăsta are mai mult ca niciodată nevoie de mine. Mă duc s-o susțin, normal.


Face parte din Inslulele Sporade. E mică. N-are mai mult de 12 km lungime. Dar e a noastră. Căci numără nici mai mult nici mai puțin de 44 de km de coastă și 60 de plaje. Poftim, vorbesc despre ea de parcă ar fi copilul meu. E exact invers. Eu sunt copilul ei.


În Skiathos am ajuns prima oara acum 6 ani. Ne-a întâmpinat Kim. Mama ei venise cu mulți ani în urmă în insulă și, după o săptămână, s-a hotărât. A vândut tot ce-avea în Anglia și s-a mutat definitiv în Grecia. O înțeleg perfect.


Poza de mai sus e din Alonissos. Sora cea mai mică a lui Skiathos. Undeva, sus pe munte, înconjurat de smochini, e clubul meu de jazz preferat. Încă n-am apucat să-l fotografiez. Am uitat de fiecare dată. Poate-mi aduc aminte anul ăsta.


Prind mai des apusul decât răsăritul, trebuie să recunosc. Cum, la mare, nici copiii nu se mai trezesc atât de devreme, singura șansă să se schimbe ceva ține doar de ora la care, cu greu, accept să închid o zi, doar pentru o începe cu nerăbdare pe următoarea.