Cum aș putea să-l uit? L-am auzit prima oară la Radio Nova 22 (ce vremuri) și-am fost pur și simplu fascinat. De timbrul lui, de ce spunea, de cum spunea ce spunea.
L-am întâlnit față-n față într-o emisie comună Fun Radio, Radio Contact, Nova 22, în 1990. Un triplex susținut din studioul celor din urmă, de departe cel mai bine dotat. Era și el acolo. Pentru mine, cea mai impunătoare prezență.
Bose Ovidiu Paștina. Când am ajuns să lucrăm în același post de radio, și-a aruncat un ochi în lada mea cu discurile pentru emisie. (Poate e bine să precizez că pe vremea aia, noi alegeam muzica, nu un blestemat de soft.) Am așteptat cu emoție verdictul lui. A venit imediat. Niște vome.
I-am studiat preferințele muzicale până în cele mai mici detalii. Fără să i-o spun, evident. Am început să ascult cu atenție tot ce-i plăcea. Treceam de fiecare dată alegerile mele prin filtrul lui, în așteptarea celor mai mici confirmări.
Datorită lui, am început să fac diferența între muzică si zgomot. Datorită lui, am început să alerg cu disperare după dicție, după inflexiuni ale vocii, după o construcție foarte atenta a frazelor.
Mă fermeca tot ceea ce ținea de felul lui de-a fi. Cum vorbea, cum se îmbrăca, cât de ordonat era, cum își picta cu o caligrafie impecabilă listele casetelor și mai apoi ale mini-disc-urilor.
Dincolo de influența lui în ceea ce privește gusturile mele muzicale, Bose a fost pentru mine un model. În televiziune mi-a fost regizor, în evenimente corporate, producător, în viața de familie, exemplu.
După 20 de ani de media, eu continuu să învăț, iar el continua să-mi predea. Tot fără să știe. Ce-mi pare rău, e că între timp a plecat dintre noi și n-am apucat să i-o spun.
Foto via Braduț
Personal
Oameni care mi-au marcat cariera. (II)
11 Comments
Impresionant!!! De ce oare toti cei buni,foarte buni,pleaca mult prea devreme lasandu-ne regretul ca nu le-am daruit mai mult?!?!?!?
Super si al 2 lea articol..le citesc cu placere.erau alte vremuri si oameni de valoare de la care puteai invata..astazi, noi va avem pe voi drept exemple, atat cat mai putem invata dupa ce strica societatea.salutari si un week-end minunat!
Ce vremuri… Ce oameni…
Totdeauna mai avem ceva de invatat si daca mai avem si de la cine, cu atat mai bine.
…Dar stie, sigur stie. Cel putin asa imi place sa cred despre oamenii care au plecat… mai departe.
Au cei de la Mike & The Mechanics o melodie frumoasa, care vorbeste tocmai despre asa ceva. Se cheama The Living Years
cinste lor, 0AMENIL0R, care ne-au invatat sa fim 0AMENI, si cinste celor care recunosc))) iubesc emisiunile facute de tine,Andy….
Bose Ovidiu Pastina mi-a fost profesor de sport,la mijlocul anilor 70,la scoala generala din Tartasesti. Iarna stateam in sala de clasa neavand sala de sport si ne spunea povesti. Si acum imi amintesc de un personaj fabulos ce inchidea ochii si ploapele ii ajungeau la pamant…L-am revazut intamplator in Bucuresti,doua decenii mai tarziu. N-am putut sa-l abordez…Parea suparat,exasperat. As fi vrut sa-i spun si eu cat m-a influentat si m-a fermecat cu felul lui de-a fi. A fost un om deosebit .
Asa, la inceput de drum, voi lua acest articol ca exemplu si de ce nu, ca sfat.
Sunt pe bancile facultatii si fac parte din echipa de redactie a radioului universitatii, unde imi petrec aia mai frumosi ani din viata, cum se spune.
Nu trebuie sa-ti spun sa fii mandru ca ai avut ocazia sa lucrezi alaturi de acest om dar mai ales sa inveti de la el.
Articolul acesta, spune exact ce trebuie.
Pe langa apropo, unde te pot auzi?
Cu totii avem modele. In profesie si in viata de familie ori. Iar cei ce se duc… pot zambi de acolo de unde sunt, caci amprenta lor salasluieste mai presus de gandurile noastre. In felul nostru de a fi. Respect!
Andi, stii ce e si mai frumos decat articolul asta?! Faptul ca tu, la randul tau esti un model pentru unii care te ascultau la radio cu o atentie ingrozitoare! si i-ai ambitionat atat de mult incat au ajuns sa vorbeasca la acelasi microfon la care vorbeai tu. Multa bafta si intelepciune!
Subscriu. Bose este si pe lista mea.