Constat că ne-am obișnuit să vorbim numai despre învingători. Le contabilizăm medaliile și ne emoționam doar atunci când ele sunt de aur. Am uitat, cred, că la Olimpiadă cel mai important e să participi.
A început în urmă cu trei ani. Mai întăi a fost o simplă încercare. A devenită ulterior o adevarată pasiune. Pasiunea care a propulsat-o la doar 16 ani, recent împliniți, direct în liga celor mari: Jocurile Paralimpice de la Londra.
S-a născut cu deficiențe de vedere. Dar asta n-a împiedicat-o să își urmeze visurile și să aibă încredere totală că ele se pot împlini. Acum trei ani nici măcar nu știa să înoate. Astăzi se trezește zilnic la 5 dimineața, pentru primul antrenament. Merge mai apoi la școală, după care revine la sala de forță sau pe pista de alergare și imediat la al doilea antrenament la bazinul de inot.
Chiar ea e înotătoarea din spotul de mai jos.
La Jocurile Paralimpice de la Londra, înotul a fost a doua cea mai dură competiție. Naomi a fost primul reprezentant al României într-o astfel de competiție și cea mai tânără sportivă din concurs.
Peste patru ani, la Rio de Janeiro, vrea sa urce pe podium. Ca să continue drumul deschis anul ăsta de fantasticul Eduard Novak și să scrie din nou istorie.
Modele sunt peste tot în jurul nostru. Trebuie doar să le vedem. Noi, cei care putem.
7 Comments
Din pacate acesti invingatori se vad DOAR atunci cand sunt pe podium, DOAR atunci plange o tara intreaga alaturi de ei, DOAR atunci le este apreciat efortul!!!
Andi,adevarat ai grait! Ii admir si mai mult pe cei de la Paralimpice,pt ca au reusit sa isi transforme deficientele in adevarate motivatii.Sunt puternici,bravo lor.Citeam un articol acum ceva vreme…despre Olimpicii cu medalii castigate in 2008,care si acum se mai judeca (probabil cu Institutii din Min de Fin) pentru ca nu si-au primit decat o mica parte din banii promisi de Presedinte atunci….m-a dezgustat teribil vestea.In loc sa fie ajutati,li se astern piedici…pacat…
Felicitari! Bravo si ei si lui Eduard!
Multumesc pentru articol!
Numai bine!
Ce sa mai zic! Minunat! Avem mult mai multa forta in noi, dar din pacate nici macar nu incercam sa ne atingem limitele, daramite sa ni le si cunoastem! Acesti oameni ne demonstreaza asta si ne fac sa ne simtim doar niste simplii spectatori sau trecatori prin viata!
Ar trebui sa luam exemplu si sa nu ne mai plangem ca nu avem aia sau cealalta si sa ne urmam visele!
Nu stim sa apreciem nici munca noastra, a celor din jurul nostru nici atat.
Putini dintre noi stim ce inseamna munca unui sportiv.
da,Paralimpicele!Frumos ca te-ai gandit la asta!eu as vrea sa vad insa cand sunt socotiti invingatori toti cei care participa la Olimpiade!!!de orice fel!Chiar cei care sunt ultimii!Este extraordinar sa ajungi la acel nivel!antrenamentele lor sunt chiar mai impresionabile!
de ce oare nu ma mir ca abordezi astfel de subiecte?bravo andi,ai toata stima si admiratia mea.putini sunt cei care vorbesc despre astfel de lucruri si mai putini cei care fac ceva pentru ei.tine-o tot asa.