Am vazut-o cu ochii mei, în week-end. Pe undeva am gasit-o neschimbată. Din fericire.


Sigur, poate vă întrebați unde-s oamenii? Contează mai puțin, aș zice, cât timp nu mi-a apărut în obiectiv niciun pet, odihnindu-se în iarbă.


N-am suferit din lipsa poluării, n-am suferit de liniște, n-am suferit fără curent, în general n-am suferit deloc. Ba, mai mult, am descoperit că, în Bucovina, până și batracienii o duc mai bine.


Aș vrea să precizez, că fotografia de mai sus îmi aparține, deși în excursia asta nevastă-mea a fost mult mai atentă la detalii, mergând până la a fotografia la firul ierbii.


Am privit cu multă atenție în zare. Nici urmă de oi aliniate în forma literelor Bucovina. Semn c-am fost înconjurați de prieteni și nu de demnitari.


Prin fotografia de mai jos țin să le mulțumesc în mod deosebit văcuțelor din imagine. La o stână non-turistică am gustat vreo 8 tipuri de brânză, fără nicio legătură cu ceea ce știam de prin magazine și cred că mare parte din merit le aparține.


Am băut apă din izvorul C7-Secu, de la Bucovina, după cum se poate citi pe fața soției mele. Zâmbetul de pe fața mea e îmbogățit cu un păhărel de pălincă, de la proprietarul stânei. Și uite așa, mi-a trecut provizoriu și durerea de măsea.


Sâmbăta seara am nimerit într-un banchet de clasa a 8-a, la Poiana Izvoarelor. În concluzie, dacă apar brusc pe Facebook poze cu mine, înconjurat de fete foarte tinere, să nu intrați în panică. Nu m-au confundat cu Mihai Petre.