Mă rog, e posibil să fi și înnebunit cumva (nu exclud complet ipoteza), cert e că pasiunea pentru snowboard m-a răvășit complet și n-am putut decât să-i cedez sincer. Drept urmare, când toată lumea își tragea în fugă costumul de baie ca s-o întindă spre mare, eu am sărit din avion direct în boots, am apucat placa de-o legătură și când ardea soarele mai cu spor, m-am cocoțat direct pe ghețarul Hintertux, la 3300m, cu un singur gând. Să mă dau.
Nu-s tocmai îngrijorat, dacă tot e să fiu sincer, căci n-am fost chiar singur în toată aventura asta. Și de data asta i-am avut alături pe îngerii mei păzitori, din echipa Burn, Kinda Geza si FloFly (foto jos), care, dacă tot mi-au pus snowboard-ul în picioare, m-au și învățat de data asta ce să fac cu el și, desigur, pe partenerul meu din #oldboysburnteam, Cristi Linaru (foto sus).
Jos, 30 de grade, ca să fie bine. Sus, 3 metri de zăpadă, ca să nu fie rău. Mă rog, după orele prânzului, începea și ea, ușor-ușor, să se lase din ce în ce mai moale. Simt nevoia să adaug informația asta, ca să nu stârnesc invidii inutile.
La Hintertux am văzut pentru prima oară în viața mea o coadă la zăpadă, vara. Întrucât e unul dintre puținele locuri în care pârtiile sunt deschise 365 de zile pe an (administratorii garantează pentru cel puțin 13 km, chiar și în zilele toride), nu e de mirare că la 8:15 dimineața, am dat nas în nas cu loturile naționale de ski, din cam toata Europa.
Singurul aspect care m-a surprins, trebuie să recunosc, a fost o barieră care închidea circulația în fiecare zi între 9:30pm si 6:30am, despre care am aflat însa abia în momentul în care am întâlnit-o. La ora 10:30pm. Deci, cam târziu. Între a merge pe jos 7 km, prin beznă și a mă mai caza o dată, pentru o noapte, la 7 km distanță de locul în care mă cazasem c-o zi mai devreme, am ales a doua variantă.
Una peste alta, la 40 de ani, am ajuns s-o fac și pe-asta. Să închid sezonul de snowboard în a doua jumatate a lunii Iunie, ca să treacă timpul mai ușor până-n primul week-end din Octombrie, când se redeschide, în același loc. Și uite așa am mai întinerit cu 10 ani.
Browsing Tag
We Ride
Așa cum îi stă bine oricărui schior proaspăt întors de pe pârtii, pe 31 ianuarie mă duc întins la Innsbruck să semnez condica la premiera filmului We Ride, the story of snowboarding. Încă n-am trădat schiurile, dar mărturisesc că în vară m-am suit pentru prima oară pe wakeboard și trebuie să recunosc c-am fost curentat năprasnic. Drept urmare, tentația e tot mai greu de ținut în frâu.
Cum după film urmează două competiții speciale de AIR & STYLE și STYLE SESSION unde o să văd cele mai mari repere ale genului (Ståle Sandbech, Ulrik Badertscher, Emil Ulsletten, Gigi Rüf, Arthur Longo și Werni Stock), e de la sine înțeles c-o să revin negreșit cu detalii, foto și, sper, video de la fața locului.






