Știu că viața mea pare numai lapte și miere, ceea ce evident n-are nicio legătură cu realitatea. Fac și eu același slalom printre dezamagiri, invitați care m-anunță cu 2 ore înainte de filmare că nu mai pot veni, piedici și trânte, nervi în trafic, castane pe care alții le aruncă-n foc și eu trebuie să le scot, un ceas care sună în fiecare dimineață mult prea devreme, telefoane non-stop cu teme și rugăminți și, în general, tot ceea ce condimentează o viața absolut normală. Tocmai de aceea, din când în când, mă tratez. Ca să nu mă lase nervii.


E chiar genul de terapie la care apelez constant. De data asta, după cum se poate constata, e chiar o terapie de grup, organizata de Vlad Popescu împreună cu Radio România Cultural și Formaţiile Muzicale Radio, în parteneriat cu Teatrul ACT.

Pe 14 mai, George Natsis, pian, Adrian Mircea Flautistu, contrabas, Vlad Popescu, baterie şi invitatul lor Sebastian Burneci, trompetă, propun o chimizare a timbrului big bandului de altădată, reansamblându-l sonor în prezentul „jazzy” sub forma „Songs of great conductors”. De la muzicile fine, patinate ale lui Jimmy Dorsey, Cab Calloway, Fletcher Henderson, Artie Shaw, Glenn Miller, Paul Whiteman sau Benny Goodman, până la rafinamentul artei lui Duke Ellington ori Count Basie.

Acest tratament se poate administra fără prescripţie medicală.