Se mai întâmplă. Mai ales când ai copii mici. Nu m-am prins cum l-au aranjat, am văzut direct rezultatul. Știu, cioburile aduc fericire. Numai că de data asta n-au fost cioburi, ci doar un ecran crăpat bine. Așa încât, în loc de fericire, adio touch screen.


Am zis să-l repar, căci începusem să mă atașez de el, mai ales că mergea uns, dar când am aflat că înlocuirea ecranului înseamnă în cel mai fericit caz 220 de euro, m-am gândit că-i fac eu mai bine o înmormântare “pro bono” aici pe blog și de banii aia “le iau copiilor” altul nou. Dacă aveți sugestii, le primesc cu drag. Doar să coste ceva mai puțin reparația în caz de accident, căci nu mi-am propus să susțin de unul singur o întreagă industrie de componente.

Update: E vorba de un Nexus 7. Ca să elimin orice necunoscută.