Am primit următorul mail:
Bună seara,
Am învățat că atunci când îți dorești ceva, trebuie să parcurgi câțiva pași obligatorii: să spui unei persoane potrivite, să ceri acel lucru sau să te apuci pur și simplu să-l faci. În cazul de față am ales prima variantă.
Am multă experiență în vânzări cât și în organizarea evenimentelor corporate, chiar dacă am 23 de ani. Vă scriu acest mail în speranța că v-ați propus dezvoltarea departamentului PR, iar eu cred că sunt o persoană potrivită pentru a face parte din echipa dumneavoastră.
Plăcut suprins, i-am răspuns așa:
Îți mai vând un pont. A patra variantă.
Când îți dorești ceva, gândește-te inainte de toate cum ai putea să-l câștigi.
E cea mai simplă și mai sigură cale de a-l obține.
Eu aștept.
Mi-a răspuns după cum urmează:
Adevarat, varianta propusă este cea mai ușoară, însă aș beneficia de ea doar dacă, în acest context, eu aș putea câștiga un loc în echipa Dvs prin comparație sau în concurs cu alții. Dacă-mi oferiți această variantă ca fiind posibilă, atunci cel care așteaptă sunt eu.
Să fi fost eu cel care aplicam pentru un job, odată ce aș fi câștigat atenția interlocutorului meu,
n-aș fi ratat ocazia să-i comunic imediat cele mai mari 3 succese profesionale pe care le-am obținut.
Chiar dacă nu mi-ar fi garantat imediat un loc în echipă, măcar m-aș fi asigurat că-n memoria lui sunt mai mult decât unul dintre cei care doar așteaptă ceva.
Advertising
Personal branding
58 Comments
As putea totusi sa comunic eu cele mai mari 3 succesuri profesionale:)
Nu vad ce te-ar opri. Doar stim de la EBA ca se poate.
sau cele trei „succese” 🙂
sper din tot sufletul sa fii ironica… sau poate esti chiar EBA ??
😀
:)))))))))))) imi place promptitudinea si da era ironie
hai Andi ca nici tu n-ai vazut in prima faza 🙂
andi,
aminteste-ti cum ai fost tu recrutat in echipa pro: ai vorbit cumva de vreun fel de reusita sau ai raspuns corect la o intrebare despre muzica? plus chimie din plin (probabil).
ne diferentiem de altii inclusiv prin raspunsurile noastre ne-banale la intrebari banale.
n-ai fost niciodata la shopping in ideea de a-ti lua ceva si ai plecat acasa un un produs total diferit, dar care a raspuns foarte bine nevoii tale? si pe care l-ai iubit din prima…and ever after
Inaintea intrebarii fusese o intreaga prezentare. Despre care n-am mai pomenit ca sa nu rapesc farmecul povestii.
Premiul 2 la mate la faza judeteana in liceu, student la medicina, still loving math. Cele mai mari 3 succese. Cu toate astea am uitat integralele dar e ok. Sunt suficient de calificat? :))
Esti de-al meu. Integrale se mai gasesc.
eu pot sa spun cele 3 mari nereusite la 26 de ani.1)Nu am terminat facultatea inca (mai am de dat licenta si de 1 an vazand ce se intampla in jurul meu cu toti cei care au o diploma de facultate,consider k nu am nimic in plus sau in minus care sa ma ajute sau sa ma dezavantajeze la obtinerea unui post).2)Nu am ramas in Danemarca cu bursa obtinuta (am ales Grecia unde am crescut, care acum se prabuseste).3)rezulta din 2) se pare k voi fi nevoita sa ma intorc in frumoasa si totusi necunoscuta pt mine Romanie.Tragic!de ce?pt k dk as vorbii de reusitele mele(vorbesc 4 limbi straine,o aproape diploma in geografie si relatii internationale si lista continua dar nu pe hartie),de experientele mele,de tariile cunoscute,slujbele obtinute cand altii traiau pe banii parintilor e tragic!!!si ma intreb ce sa trec intr-un cv-u?experientele traite sau diplomele “aproape” obtinute!ador emisiunea ta andi (te urmaresc din Grecia,keep up!!!good job)
As zice ca ai invatat destul. Ar cam fi cazul sa treci la practica. Si cu ocazia asta o sa inveti lucruri cu adevarat folositoare.
Este excelent daca poti vorbi patru limbi straine, dar ar fi superb daca ai scrie corect in cea materna…
bine punctat “Andi” :))
Iepurele in ziua de azi a uitat sa mai sara daca nu are pile(nu de manichiura)…degeaba cand persoanele cu care dai un iterviu nu stiu sa citeasca ce scrie in cv-ul tau. Degeaba exista multinationala cand managementul este romanesc.
Patru ani in vanzari, trei ani in marketing, doi ani manager (lucrati in afara ) , momentan specialist frauda bancara , doua limbi straine , un MBA in Marketing si Management ,26 de ani si momentan nu reusesc sa urc treapta de 1500 ron….am incercat sa il castig dar ma lovesc tot timpul de mentalitatea romaneasca si nu sunt candidatul ideal ca nu stiu sa fiu robot si am idei si opinii…cel mai recent interviu la o companie mare de IT..6 interviuri…12 manageri..fiecare manager avea un manager mai mic si el la randu lui avea un manager singur din firma care nu era manager era femeia de serviciu (scuze cleaning lady)..si interviul in romana continea cuvinte precum task , multi-task , team ,team-work ,deadline, team leadear s.a.m.d….da romaneste nu prea stiau ca sa vorbim..if you get my point.
Eu in locul tau as scrie o carte.
Faza cu scrisul carti e ok ,dar o va cumpara sau promova cineva
Alex, iti doresc din suflet sa reusesti si sa iti gasesti in alta parte. E tare important sa reusesti sa lucrezi in domeniul in care te-ai pregatit si sa fii platit decent. Eu oscilez lunar intre 1700 si 2000 lei si ma descurc la limita cu plata tuturor cheltuilelilor (inclusiv chirie cam maricica) plus o mica suma pe care sa o pun de-o parte. Bafta multa!
@alex
Permite-mi sa iti dau o replica, astfel:
Nimic din ceea ce ai enumerat mai sus nu imi spune “performanta”. Spui ca ai fost manager, insa nu esti de acord cu o structura organizationala functionala, si anume cea mentionata de tine mai sus (cu manageri “asezati” piramidal).
Cand 10 oameni iti spun ca nu esti “candidatul ideal” ar trebui sa ii crezi si sa constientizezi ca nu ai inca maturitatea necesara pentru locul de munca respectiv.
Incearca sa te axezi pe realizari profesionale si intelectuale, nu pe “hartii” si titulaturi pompoase.
Eu sper ca ai inteles ce am avut de zis si ca vei privi corect interventia mea, constructiv sau nu.
de la romanii au talent, de acolo sare iepurele.
Da ade,chiar te invit sa ne comunici SUCCESURILE tale,cineva sigur va fi impresionat de aceste succese si vei putea apoi sa ai noi SUCCESURI profesionale.Numai bine,Stefan
:))))))))))))))))))))) can’t wait
E greu sa te vada cineva diferit. Ma refer aici la faptul ca e greu sa ramai cinstit, sa nu te apuci sa furi, sa comiti ilegalitati “mondene” pentru a avea o ascensiune rapida. Insa am reusit pana acum sa ma mentin destul de bine acolo.
In articolul de mai sus mi-a placut ceva enorm si anume “Am învățat că atunci când îți dorești ceva, trebuie să parcurgi câțiva pași obligatorii: să spui unei persoane potrivite, să ceri acel lucru sau să te apuci pur și simplu să-l faci.” Mi se pare un sentiment sincer.
O alta idee e ca oamenii s-au dezumanizat, profita incontinuu de om, il exploateaza la maxim fara beneficii, iar cand cedeaza, intra politica “Altul ca avem de unde alege.” fapt care nu aduce nimic performant intr-o afacere, de exemplu.
Stau si ma intreb daca e bine ca nu fug ca si ceilalti la si 2 minute dupa ora la care termina, iar eu stau si cu 1 ora in plus. Chestia e ca nu ma pune nimeni sa stau, sunt unele lucruri pe care le fac de placere. Nu zic ca a sta peste program este o placere, insa timpul trece, si daca ai facut ceva in timpul acela se vede.
Eu te admir ca si persoana (pe tine Andi Moisescu). Chiar discutam cu tatal meu ca ti-ai pastrat, putem spune, chiar imbunatatit imaginea si atitudinea. Cu alte cuvinte, ti-ai pastrat coloana vertebrala. Iti urez succes pe mai departe si renumita Sanatate!
Iti multumesc. Si pentru urari si pentru comentariu.
E o onoare în primul rând și în al doilea rând, m-am regăsit printre rânduri.
O zi placută vă doresc!
p.s.: Soarele va apărea și pe straduța mea. Așa zic unii. Vorba mea? ‘om trăi și ‘om vedea. :))
@ade nu vreau sa fiu unu’ din oamenii aia aiurea dar in PRIMUL rand sper ca ai scris “succesuri” in gluma dupa care ai putea sa te gandesti sa le si comunici.
era gluma gluma gluma gluma
pe modelul “cheama-ma si apoi vezi tu ce pot sa fac”…
Nu vreau sa par clasica, dar daca macar insotea un CV sau o scrisoare de intentie acestor cuvinte, ar fi fost mai bine.
Cumva, atentia parca tot ti-a atras-o, desi nu in cel mai memorabil mod posibil 🙂
un mare om si de o inaintata varsta imi explica acum vreo 4 ani ca, daca vrei sa obtii un beneficiu de la o institutie, intri in audienta la seful cel mai mare si, cu cel mai mare tupeu, te prezinti si ii ceri ce-ti trebuie. reactia se baza pe “rusinea” pe care romanii inca o mai au de a raspunde simplu – NU – dar si din teama de a nu refuza pe nepotul nu-stiu-cui. mereu m-a distrat miminca romanului abordat intr-un mall de o don’soara cu tupeu care vinde la suprapret o prostioara si reusesete de fiecare data ca omul sa indrepte mana spre portofel, chiar daca nu vinde de fiecare data! legat de mail, totusi, tare as vrea sa stiu de ce vrea sa lucreze in media? fara suparare, dar la pro au supravietuit doar 2 productii care sa respecte bunul simt si intelegenta, si nu trend-ul si cancan-ul: romania, te iubesc si apropotv… ma bucur macar ca fetele de la pro nu se dezbraca, poate e tot o cerinta din contract.
Si totusi cred ca, de vreme ce mail-ul primit si-a gasit loc pe blog-ul tau, ti-a captat atentia, si nu cred neaparat ca intr-un mod negativ. Eu am inceput sa lucrez din primul an de facultate, in timp ce “luptam” (in sensul ca invatam) sa-mi pastrez locul la fara taxa, stiind ca odata iesita de pe bancile scolii urma sa ma lovesc de paradoxul ce caracterizeaza piata muncii in Romania – se cauta angajati tineri si dedicati dar cu experienta; or daca faci o facultate nu prea ai cum sa capeti experienta in campul muncii, iar daca nu ai o diploma de studii superioare se considera ca “you don’t fit the profile”.
Spre deosebire de multi alti tineri de 23 de ani, persoana despre care vorbim nu-mi da impresia ca ar fi asteptat pur si simplu sa-i “bage Dumnezeu in traista”; poate a folosit intr-un mod nefericit un joc de cuvinte (ba astepti tu, ba asteapta el/ea). Dimpotriva, mie mi-ar fi starnit interesul si, poate si din deformatie profesionala, as fi fost suficient de curioasa macar pentru o intalnire. Ceea ce vreau sa spun este ca da, ai dreptate, nu trebuie doar sa astepti sansa, e nevoie de multe ori sa o creezi; insa intotdeauna va trebui sa existe cineva care sa-ti dea ocazia (o fi ea democratie, dar sa nu o intelegem gresit).
Pentru ca lumea să te vadă diferit, trebuie să fii diferit. Dacă reușești să fii diferit fără să dai în ridicol sau nebunie, fii sigur că vei fi remarcat. Nimeni nu spune însă că va fi ușor…
Trebuie admirată totuşi încrederea în sine şi de ce nu, curajul. Să te crezi capabil e mare lucru, acum mai are de învăţat cum să şi fie convingător.
Pe mine nu m-ar fi surprins placut mesajul. O exprimare fortata, disperata dupa aparente intelectuale dar cu formulari de genul “Am multă experiență în vânzări cât și în”, care tradeaza data cand a fost ultima data deschisa o carte. Se face confuzie intre vanzari si PR. Apropos de PR, in comunicarea in scris nu se saluta, lucru elementar.
Imi imaginez perfect si omul la interviu: costum ieftin si tern, pantofi negri cu varf ascutit si murdari pe margine, zambet fals, breton.
Copiez si eu modelul lui Alex, care, cu destul de multa experienta nu reuseste sa treaca un prag pe care altii l-au trecut cu jum din experienta lui. Am 23 de ani si lucrez de la 18… din placere, pasiune si mai tarziu, nevoie. Am 3 ani experienta in traduceri pe patru limbi straine, 4 ani experienta ca redactor, am specializare in filologie rusa si, in curand, in comunicare audio-video. Momentan ocup un post de redactor sef pe doar 1600 de lei si incerc sa ajung la 2000 realizand articole pentru alte surse. Ma doare deseori ca multi oameni capabili si cu idei se zbat ca pestele pe uscat sa isi faca loc printre cei “aranjati pe loc cald”. Bineinteles, nu pot nega si adevaratele reusite ale unor oameni straini mie, dar care imi pot deveni exemple constructive. Sfatul meu este sa avem incredere. Cu ambitie, pasiune si curaj poate o sa reusim ceva, cumva… Tu ce parere ai Andi, care sunt ingredientele de care avem nevoie ca sa reusim?
Daca nu a obtinut ceea ce si-a dorit,macar a primit un sfat pentru viitor. In ceea ce priveste cel de-al doilea rasp al celui care a trimis mailul, intr-o oarecare masura e de inteles,pt ca sincer, nu prea se asteapta nimeni sa primim si raspunsuri. Fiecare reactionam in functie de taria de caracter pe care o detinem..si oricine are momente in viata cand se mai si pierde…Adevarul e ca raportat la zilele noastre, tineretul in general trece prin 2 faze: “ma duc sa-mi caut de munca, sa dea Dzeu sa nu gasesc!” (asta e valabila pt cei care au o alta sustinere materiala si care se complac in situatia asta) iar cea de-a doua faza “Nu te putem angaja pentru ca nu ai experienta necesara!” Nici nu o sa avem experienta necesara pentru ca nu prea se gasesc firme/institutii/companii dispuse sa ne “invete”. In conditiile astea, iti cam piere dragostea de tara…Romanie..te-as iubi si eu…daca as primi macar putin feed-back din partea ta! Sper ca am avut o logica si nu una impresionanta! Felicitari,Andi, pentru ceea ce esti, adica un exemplu demn de urmat pentru multi si un om in fata caruia, cu siguranta trebuie sa te inclini!:)
Salut,
Din punctul meu de vedere incercarea moarte n-are dar daca incerci, macar sa o faci cu cap. Poate sunt prea tanar sa comentez actiunile altora(in general) dar macar am dreptul sa imi exprim opinia care suna cam asa:
Cei mai multi(romani) stiu sa arate ca au vointa dar nu stiu sa o puna in practica sau nu vor. Nu vor pentru ca au imbratisat principiul mini-maxului ( cu minimum de efort maxim de satisfactie) si nu au de gand sa schimbe asta pentru ca a mers si va merge in continuare. Suntem sustinuti de generatiile poluate ale comunismului si de crunta lipsa de educatie.Nu stiu de ce ne plangem cand avem o viata atat de usoara(aproape ca a maimutelor).
Vrem sa imbunatatim ce e in jurul nostru dar uitam sa ne imbunatatim pe noi si ghici…rezultatul.
Incurajari celor care vor sa schimbe ceva si sper ca am parut mai repede realist decat pesimist.
Draga tinere, de aceeasi generatie cu mine care ai intins manuta, asemeni unui prunc de cativa anisori si ai spus : “Vreau!”, apreciez initiativa ta (cu un usor iz ironic) si-ti zic ca ai gresit cuvantul de legatura (conjunctia, domnule!). Ai spus ca ai niste pasi de urmat si-mi pui mie “sau”, pentru ca nu e “sau” e “si”: pasul 1-ceri (etapa copilariei mici, ca doar ti se cuvine totul), pasul 2-spui( copilul ceva mai mare), pasul 3-iei singur, cu mijloacele posibile (si, sa intram putin in sfera sociala, cele considerate “corecte”, apreciate si recompensate, ca’ doar evitam pedeapsa!), caz in care vorbim de etapa tanarului, independent. Nu am sa-ti reprosez ca ai o regresie (hihi!) ci doar ca e cazul sa analizezi ce vrei, cum a spus Andi, si apoi sa vezi ce e de facut pentru a obtine (repet, nu pentru a ti se da- nesemnificativa diferenta,nu?)
Pana la urma, cine sunt eu sa-ti spun ce sa faci…?! arunc si eu cu parerea, poate poate lovesc pe cineva!
E bine sa ai curaj, dar cu putina limita, in multe cazuri de transforma in tupeu.
Probabil deja se visa peste 10 ani cum scrie in blog despre mentorul sau, Andi Moisescu.
E bine sa ceri, dar e clar ca nu primesti totul gratis.
Oricum, noi acum cititm acest post si sanctionam, comentam un act de curaj, chiar daca are nuante naive. Si daca asa se castiga sansele de a avea un job de succes, atunci ma dau batuta de pe acum.
Totusi, inca mai sper ca voi crea acele reclame pe care sa le vad in emisiunea ApropoTV si sa mi le comenteze Bobita si Giani.
problema nu e omul nu stia sa se vanda, cu toate ca prima tentatie e sa vinzi pentru ceilalti, ramanandu-ti putin timp pentru auto promovare. e drept, de multe ori credem ca lucrul bine facut e cel mai bun auto promo, dar vremurile alea nu prea mai sunt valabile de cand au descoperit cercetatorii notiunea de ‘top of mind’.
tanarul nu a stiut sa puna problema, mai exact sa aiba curaj.
sunt 7 ani de cand lucrez ‘pe domeniu’ si in tot timpul asta am avut cateva incercari pe mail (cereri de interviu) care au esuat. am crezut ca nu am stiu sa pun problema, sa scot in fata. eu ii vand pe altii si de multe ori cred ca o fac bine.
mi-am facut un CV mai bun; a iesit bine abia la incercarea a zecea (sa zicem). apoi am avut curajul sa zic ce am facut. era acum 2-3 ani. pana atunci, mi-a fost frica tocmai pentru ca am fost invatati sa fim modesti, ca si cum bunul simt rezida tocmai in asta. (aici ar trebui sa fie ca la operatorii telecom – terms & conditions apply)
unul singur a raspuns cum mi-ar fi placut, acum cateva luni.
omului acestuia i-am scris simplu, pe principiul ‘am aflat ca-ti cauti, ţop si eu’. mi-a spus ca nu are timp sa se vada cu toti. semn ca avea nevoie de ceva mai mult. si i-am zis ce am facut, direct, sincer. nu era prea mult, dar era destul. sa vorbesc in termenii Silviei, nu aveam nici Yellow Pencil, nici Effie.
am mers m-ai departe.
in final, l-a luat pe unul mai bun ca mine. dar aici e cu totul altceva. ideea e ca a fost un mail cu un pic curaj. nu mi-a fost frica sa ma laud, dar am mentionat si ce nu mi-a iesit asa cum as fi dorit. vesnice frustrari ‘din domeniu’.
dar stiu ca daca maine ma duc intr-un anume bar, il voi gasi acolo. il trag de maneca si voi spune cine sunt. nu are cont de facebook sa ma fi cautat, sa-mi vada pozele “io la” si ce like-uri am dat, deci nu prea stie cum arat. dar o sa-si aminteasca de mine, prin mailul trimis, pentru cel putin o jumatate de an de acum incolo.
e peste medie, avand in vedere ca multe spoturi sunt uitate dupa cateva saptamani.
e ceva mai mult de pozitionare.
Admir curajul persoanei de a iti trimite acest e-mail.
Te apreciez pentru ceea ce esti, ceea ce faci si pentru familia pe care o ai. Esti un mix in dozajul potrivit de rautate si bunatate si cred ca emisiunea ApropoTV te reprezinta. Pentru mine,esti un exemplu. Eu nu am scos capul din gaoace inca, dar incerc stanga-dreapta pana ce mi-o reusi. Sunt masteranda la ASE la Marketing si Comunicare in Afaceri, am facut in stagiu de practica la Metro Cash&Carry(audit) unde am cunoscut oameni minunati, am trecut apoi si pe la Leo Burnett. Am dat goluri, dar meciul tot nu l-am castigat. Cred ca deja am ajuns in prelungiri, intr-un tie-break decisiv al rabdarii si devin un pic nervoasa. Sper sa nu fac cucui mare de la usile inchise sau sa ma faca KO vreun Carl Froch. 🙂
Pentru cei ce vor sa fie diferiti, sa capteze atentia angajatorilor. http://www.hongkiat.com/blog/creative-designer-resume-curriculum-vitae/
Foarte interesant post-ul tau, Ramona. Din nefericire suntem un popor care, desi abunda de creativitate, este inca “pudic”.
Vlad, eu cred ca incet-incet, incepem sa ne schimbam. Eu am invatat (greu, bineinteles) ca trebuie sa ies din multime. Si ce crezi? Functioneaza!
Măcar a fost inspirat băiatul să-ţi scrie. E un prim pas şi ăsta…:p
Urmaresc cu interes si–mi place sa-mi filtrez informatia superior calitativa ce o absorb neuronii mei. Interesant subiect, mi-a starnit interesul si de aici comentariul.
Experienta practica de 14 ani in trei companii internationale in Romania, calificare in domeniu la gradul superior de maestru, dar nu sunt de ajuns.
Eu cred cel mai mult ca experienta vietii, valorificarea fiecarei zi, ceas cu rezultate fructuoase ar trebui sa fie un criteriu de evaluare personala si profesionala, lucru care lipseste uneori cu desavarsire. Indiferent ce atesta maculatura noastra privind calificarile, persoana in cauza reprezinta esentialul.
Cunosc personajul tipic de persoana ce-si poarta hartiile strigand in gura mare ce mare scrie pe diploma 10 litere. Practic insa suntem nuli!
Am trecut si eu prin asa ceva si mi-a luat ceva timp sa inteleg o alta mentaliate, un alt standard de calitate al vietii si ca cel mai important lucru ar fi sa ne privim egali cu totii, indiferent de titlul onorific pe care il avem! Marea batalie in viata noastra se da pentru hartii cat mai pompoase in Cv si apoi asteptam, ni se cuvine, am irosit 3, 5, ani din viata studiind si acum cerem….tare si raspicat cateodata!
La polul opus, cunosc persoane care s-au risipit intr-un job practicat fara placere, fara a da randamentul scontat doar pentru confortul psihologic de avea un servici conform diplomei institutiei absolvite alese de parinti.
Cati din voi ati munci fara plata doar pentru placerea de a practica ce scrie pe diploma voastra…
Dragii mei toata viata este o scoala, in care avem de invatat zi de zi cate ceva!
Indrazniti , folositi-va la maxim materia cenusie caci alfel ne intoarcem retrograd la stadiul de primate!
Eu inca invat la scoala vietii, mai am multe de corectat dar ma bucur ca am avut posibilitatea de a invata si experimenta lucruri noi! Cred ca multi dintre noi am studiat un anumit ca apoi sa constati ca esti priceput si-ti place sa faci cu totul altceva! Eu sunt unul dintre ei!
CV-ul meu: ucenic in scoala vietii, experienta medie!
Respect si ma inclin,domnule Andi Moisescu! Esti cel mai elocvent exemplu de calitate umana si profesionala pe care rar mi-a fost dat sa-l pot aprecia!
Eu iti multumesc. Pentru valoarea adaugata postului meu cu ajutorul comentariului tau.
chiar ca ai adaugat valoare acestui articol…
Bună ziua domnule Andi Moisescu,
Nu întâmplător am ajuns aici la acestă postare. Am ajuns cu dorinţa de a împărtăşi două dintre succesele mele, sau mai bine spus reuşitele mele. Şi totodată, sper ca dumneavoastră să faceţi parte din a treia reuşită.
Prima reuşită a venit odată cu organizarea unui eveniment, prin coordonarea a unei echipe de cinci oameni la un hotel de renume din Iaşi şi care a adus impact în rândul a 60 de oameni.
A doua reuşită este reprezentată de echilibrul la care am ajuns în momentul de faţă, la echilibrul dintre planul social, facultate şi implicarea mea în activităţile de voluntariat.
Al treia reuşită, cum am menţionat şi la început, aş dori să vină odată cu participarea dumneavoastră la o conferinţă internaţională – una care adună tineri din toate părţile lumii pentru o săptămână de experienţe într-un context multicultural. Sunt responsabil de contactarea speakerilor şi aş dori să ştiu dacă sunteţi interesat să fiţi unul dintre speakerii acestei conferinţe, ce va avea loc în Iaşi, pe data de 3-9 septembrie.
În cazul în care aţi fi interesat să aflaţi mai multe detalii, aştept un răspuns din partea dumneavoastră.
Vă mulţumesc şi sper ca dumneavoastră să faceţi parte din succesul meu personal, şi nu profesional!
O zi frumoasă!
Andi, trebuie sa recunosti ca nu esti genul de om pe care-l satisfac abordarile clasice. Cele mai mari 3 succese profesionale realizate pana la 23 de ani sunt aproape aceleasi pentru toata lumea, desi exista cu siguranta si tineri exceptionali care, sa zicem, pana la varsta asta au deja o vechime la NASA. (e primul lucru exceptional care mi-a venit in minte! Defect profesional – sunt inginer!).
Eu cred ca a vrut sa-ti straneasca curiozitatea si daca ti-ar fi insirat un morman de diplome nu stiu in ce masura te-ar fi surprins oferta lui.
Eu ti-as fi scris “vreau sa invat de la tine ce nu mi-au spus anii petrecuti pe bancile facultatii” si-as fi lasat unei secretare care triaza candidatii toate “actele” care dovedesc “pe hartie” ca-s capabila sa lucrez cu tine.
Sigur, succesul poate fi masura unei inteligente iesite din comun, dar cati oameni cu adevarat potriviti intr-un domeniu n-ai vazut irosindu-se in cu totul alte job-uri menite sa le puna o paine pe masa? Tine de sansa, de omul potrivit.
Si in cazul de fata, daca tie nu ti-a placut abordarea, n-ai avut timp sau rabdare sa mai duci “jocul” mai departe, poate ca un tip destept a pierdut sansa sa faca parte din echipa ta. O sa-mi spui ca nu e vreme de starnit curiozitati cand cauti un joc, dar trebuie sa recunosti ca a fost interesant raspunsul lui.
Un CV pompos poate spune multe. Insa tu, in final, ai sa lucrezi cu omul, nu cu hartiile din dosarul lui de la Personal. Nu-i asa?
Nu ti se pare ca tanarul a incercat sa “se vanda” intr-un mod agresiv?
El a facut un lucru mare – a captat atentia imediat. Insa, a facut si o mare greseala, probabil asteptandu-se la o alta reactie – dupa ce a avut un start energic, a cazut subit, “pasand” initiativa.
Pescuitul “la asteptare” iti poate aduce marea captura sau… nimic.
Vlad, chiar ti s-a parut agresiva abordarea? Si asta pentru ca a pasat initiativa?
A gresit anticipand o alta reactie, sunt de aceeasi parere cu tine. Dar nu e un esec total. Si-apoi, experienta se castiga incercand.
Eu sunt curioasa ce ar fi scris inapoi daca Andi i-ar mai fi raspuns. Ma roade sa-i cunosc urmatorul pas! 😛
Andi,
Sunt o mămică ce scrie poezii şi poveşti pentru copii.
M-aş bucura dacă ai găsi printre ele rânduri care să aducă zâmbet micuţilor tăi, David şi Luca.
Am publicat pe site-ul personal.
P.S.: Nu doresc publicitate, ajutor, susţinere sau altceva. Doar 5 minute din timpul vostru. Iar dacă le consideri irosite, îmi cer scuze.
Cu admiraţie,
Alina Bălaşa
E push marketing… si se practica.
Mi se pare ca s-a despicat prea mult firul.
Cred ca omul te apreciaza si vrea, daca nu sa lucreze cu tine, cel putin sa fie in preajma ta sau sa-l ai in vedere, dar e prea mandru si desi cred eu ca este inteligent, s-a reprezentat intr-un fel in care credea el ca tu percepi inteligenta lui.
Mai pe scurt, ti-a scris pentru ca a simtit ca sunteti asemanatori intr-un fel sau altul.
Va multumim, Dl. Andi Moisescu! Personal :), eu folosesc o plateforma de Branding Personal care se cheama informatiiprofesionale.ro (www.informatiiprofesionale.ro)…credeti ca e bine? Va multumesc.
Întâi vreau să salut pe toată lumea!
Ca să reușești să captezi atenția unui potențial angajator, ar trebui procedat în felul următor:
– să ai curaj.
– să te prezinți ca pe un produs, cu ambalaj și conținut.
– să îi prezinți angajatorului ceea ce ști să faci cu adevărat ( nu contează neapărat diploma, atâta timp cât ești pregătit temeinic pe domeniul în care lucrezi sau vrei să lucrezi)
– să ai noroc (asta nu e musai obligatoriu, dar de multe ori contează)
– să încerci și să nu te dai bătut atunci când raspunsul nu e pe placul tau.
Magia ca să cucerești angajatorul e să fi sincer, la obiect, să încerci să îl citești și să il faci să-și dorească să lucreze cu tine!
Mâine voi scrie continuarea acestui mesaj deoarece astăzi sunt foarte obosit dupa o zi plină și nu gândesc clar.
De multe ori este mai simplu sa alegi sa crezi ca stii mai multe decat sa iti recunosti limitele, in ciuda diplomelor si experientei profesionale.
Mentorii in viata sunt greu de gasit, acei oameni de la care poti invata cu adevarat. Daca ai avut norocul sa gasesti o persoana care te poate ajuta sa te dezvolti, atunci tu esti cel/cea care ar trebui sa dai banii ca sa inveti meserie, nu invers. Din punctul meu de vedere, cand te afli la inceput de cariera sunt cateva intrebari pe care trebuie sa ti le pui:
– ce stiu sa fac?
– ce imi place sa fac?
– ce pot sa fac?
Cand ai depasit stadiul de incepator apar provocarile cu adevarat: coordoneaza o echipa (din nou este cazul sa inveti, sa iti iei exemplele potrivite si sa iti faci cat mai repede o imagine inchegata despre ce fel de lider esti si cum te percep cei din jur), adapteaza-te apoi rolului de “cel/cea care ia decizii si isi asuma responsabilitatea pentru ele”, iar daca vrei sa fii un profesionist uita-te in jur, documenteaza-te, asculta mult si apoi actioneaza in perfecta cunostinta de cauza.
In toata aceasta ecuatie, din punctul meu de vedere este important ceea ce pot eu, ca individ si profesionist sa ofer, abia apoi sa le arat celor din jur cartea mea de vizita si sa cer: un job, un salariu, respect (care se castiga, nu se cere!), o avansare, etc.
La sfarsit de zi suntem cu totii oameni, cu bune si cu rele. Conteaza ceea ce fac cu atuurile pe care le am si cum imi gestionez limitarile.